Datorita dificultatilor de asigurare a caldurii, plantarea tomatelor in sere se poate amana pana in perioada 20 februarie – 10 martie, iar in solarii intre 15 martie – 15 aprilie. Asigurarea si mentinerea desimii culturii de 2,4 – 2,7 pl/mp in sere si de 4-6 pl/mp in solarii se face prin completarea golurilor, in urmatoarele 15 zile dupa plantare.

Sustinerea plantelor este necesara atat in solarii cat si in sere. In acest scop se va verifica spalierul din sarme intinse orizontal, cate una la fiecar rand de plante.

Musuroirea plantelor, se realizeaza la 20-30 zile de la plantare cu scopul favorizarii cresterii radacinilor adventive.

Mulcirea solului se aplica pe randul de plante sau pe toata suprafata la circa 40 de zile de la plantare cu paie sau folie din mase plastice.

Irigarea are ca obiectiv asigurarea umiditatii constante in sol la nivelul de 75-85% din capacitatea de camp a apei. Norma de udare este de 8-20 de litri/mp in primele luni dupa plantare si de 25-30 litri/mp in perioada de recoltare.

Fertilizarea culturii din sere este diferita de cea din solarii. La inceputul culturii se pune un accent mai mare pe continutul in fosfor si potasiu in sere, si doar pe continutul in fosfor in solarii. Pe urma creste in ambele situatii continutul in azot, iar in perioada recoltarii se acorda atentie potasiului pentru a asigura o calitate comerciala corespunzatoare. Se pot folosi ingrasaminte solide sub forma de azotat de potasiu, superfosfat, complexe (16.48.0; 13.26.13) sulfat de potasiu, sulfat de magneziu, dar si ingrasaminte foliare in concentratie de 0,3-0,5%. Fertilzarea de baza se realizeaza cu doze de 40-100 tone/ha gunoi de grajd semidescompus.

Uneori, in culturile de tomate in solar, sustinerea plantelor se face pe araci individuali. In acest caz, infigerea lor se face pe partea nordica a tulpinii pentru a evita umbrirea. Legarea se face cu rafie, totdeauna sub o frunza si in forma cifrei 8. In sere, legarea snurului pe tulpina, nu se face prea strans, iar pe masura cresterii plantelor, acestea se rotesc in jurul sforii, dupa fiecare doua frunze, intotdeauna in acelasi sens.

Copilitul plantelor este o lucrare importanta si se executa cand lastarii laterali au 5-10 cm lungime, faza in care se pot rupe usor cu mana.

Defolierea cu frunzele bazale, priveste frunzele moarte, ingalbenite si atacate de boli si daunatori. Prin aceasta lucrare se imbunatateste si circulatia aerului la nivelul solului. Defolierea se face intodeauna pana la 2-3 frunze sub inflorescenta care are fructe de 10-20 mm in diametru.

Prin vibrarea mecanica a plantelor se face polenizarea corespunzatoare a florilor. Ea se face prin intermediul sistemului de sustinere. Sporul de productie este de circa 14%.

Atunci cand pe tulpina s-au forma numarul de inflorescente stabilite initial, se face limitarea cresterii in inaltime prin carnit, de regula dupa 1-2 frunze deasupra ultimei inflorescente. Lastarii noi care se vor mai forma vor fi indepartati prin copilit.

Temperatura medie in perioada de fructificare trebuie sa fie de 22-25 grade. Aerisirea se intensifica atunci cand temperatura depaseste 20 de grade, si devine mai puternica pentru ca temperatura sa nu ajunga la 30 de grade in zilele calduroase.

Combaterea daunatorilor se face tot mai des pe cale biologica. Aceasta masura a devenit obligatorie in tari precum Germania si Olanda.

Cele mai frecvente boli la tomate in sere si solarii sunt: mana (Phytophthora infestans), putregaiul cenusiu (Botrytis cinerea), ofilirea (Fusariumoxysporum) si patarea bruna a frunzelor (Alternaria porri).