La palmipede, fiind vorba de doua specii (gasca si rata, chiar trei daca se considera ca specie si rasa Barbarie) si trei directii de productie (carne, pene si ficat gras) este dificila prezentarea tehnologiilor de crestere atat din punct de vedere al elementelor comune de tehnologie, destul de numeroase, dar si a diferentelor care le separa.
Cei care si-au propus sa abordeze tehnico-economic si stiintific cresterea palmipedelor trebuie sa accepte principiul reprofilarii, adica sa prefere una sau alta din specii, in functie de conjunctura pietii, sau chiar sa creasca ambele (sau cele trei) specii concomitent.
De asemenea, desi se discuta de trei directii de productie, acestea sunt de regula concomitente, palmipedele producand in acelasi timp atat carne si ficat gras cat si pene si puf.
De la inceput prezentam cresterea palmipedelor pentru carne, in ideea ca inainte de a se jumuli pentru pene si puf sau de a fi supuse indoparii pentru ficat gras, gastele sau ratele trebuie crescute pentru carne. Calitatea carnii la palmipede este reprezentata de continutul de proteine, lipide, hidrati de carbon si alte substante (vitamine, saruri minerale), precum si de procentele tesuturilor muscular adipos, conjunctiv, osos, reprezentate in total carcasa. In acest sens, calitatea carnii este dependenta de specie, rasa, varsta, stare de intretinere.
Aprecierea calitatii carnii se face oraganoleptic, chimic, fizic biochimic si biologic. In general, continutul in lipide al carcaselor de palmipede este mai ridicat decat la alte specii, iar in cadrul speciilor are valori mai mari la adulte sau la tineretul supus procesului de ingrasare intensiva sau indoparii. In functie de varsta, odata cu cresterea in greutate, cota de participare a apei din total este in scadere. In timp ce procentul de lipide este in crestere, procentual proteina carcasei este aproximativ constanta.
La cresterea bobocilor de gasca pentru carne, obiectivul vizeaza obtinerea la varsta de 8-9 saptamani a unui boboc sanatos, cu masa musculara dezvoltata, cu schelet puternic, bine imbracat in penaj. Fie se practica cresterea pe asternut permanet sau pardoseala din gratar, aici depinde de optiunea si tehnologia aleasa de fiecare crescator.
La bobocii de rata pentru carne se cresc diferentiat, in functie de varsta.
Perioada 1-7 zile, hala trebuie curata, dezinfectata si este lasata intr-o pauza (vid sanitar) de 5-7 zile inaintea poluarii. Tarcul de demarare trebuie sa asigure conditiile de confort pentru maximum 500 de boboci de o zi. Temperatura in tarcul de demarare, initial la nivelul bobocilor va fi de 35°C. Temperatura se va reduce in continuare cu aproximativ 7°C pe saptamana (ideal 1°C pe zi) pana cand se stabileste o egalare a temperaturii din interiorul tarcului cu cea ambientala din hala in jurul varstei de 14 zile. Temperatura halei va fi de 24-27°C in momentul popularii, reducandu-se treptat pana la 20°C in ziua a 14-a. Hrana din perioada de demarare se va asigura din hranitoare circulare (tavite), confectionate din plastic sau tabla galvanizata, calculandu-se cate o hranitoare pentru maxim 100 de boboci.
Adaparea in prima perioada se realizeaza in adaposturi vacuumatice preferabil situate pe gratare dispuse deasupra unor tavi de colectare a excedentului de apa, pentru intretinerea asternutului in stare corespunzatoare. Dupa 7-10 zile se va face o trecere progresiva la adaparea in adaposturi tip palmipede situate pe zona de adapare. Lumina-alba, continua va fi asigurata intreaga perioada de crestere a broilerului de rata. In faza de demarare, este obligatorie functionarea becurilor dispuse sub eleveuze. Pentru a contracara stresul datorat de intreruperea accidentala a iluminarii, incepand cu a treia zi de viata, bobocii vor avea cel putin o ora de intuneric (23 de ore lumina). Ventilatia, minima la inceput, pentru a nu crea curenti, va deveni activa din saptamanile a 2-a si a 3-a de crestere, in functie de temperatura exteriora. Asternutul trebuie mentinut in conditii bune, prin improspatarea zilnica sau ori de cate ori este cazul, a unui strat subtire de asternut.
In perioada 8-21 zile, cuprinde stadiul in care bobocii ies din zona eleveuzei, cuprinzand treptat intreaga suprafata a halei. Ca principiu, modificarile din interiorul compartimentului trebuie facute treptat, introducandu-se pe rand cate un element nou. Incepand din ziua a 8-a se vor largi tarcurile in asa fel incat sa cuprinda o parte din zona de adapare, o parte din adaposturile circulare fiind inlocuite treptat cu adapatori liniare, inca la varsta de 14 zile adaparea sa se efectueze numai din acestea. Adapatorile se vor curata de doua ori pe zi. Regimul de lumina, de 23 de ore trebuie sa asigure o inensitate a luminii de 3W/m², pentru a nu favoriza picajul. Temperatura halei trebuie sa fie de 20°C in ziua a 14-a, iar eleveuzele oprite, in functie si de temperatura exterioara, aceasta temperatura mentinandu-se pana in a 21-a zi. Hrana se va asigura treptat din hranitoare, astfel ca la varsta de 21 de zile sa consume furajul granulat numai din aceastea. Dimensiunea granulei, incepand de la varsta de 14 zile, este de 5 mm.
Perioada 22-49 zile. In aceasta perioada temperatura trebuie sa fie mentinuta cat mai aproape de 20°C. Asternutul trebuie mentinut curat si uscat, prin adaugare zilnica, fiind contraindicat evacurarea asternutului deteriorat, intrucat se streseaza bobocii. Calitatea asternutului trebuie mentinuta prin respectarea densitatii bobocilor (5 boboci/m²) si a celoralati factori: ventilatia, reglarea utilajului de adapare, etc. Ventilatia trebuie supravegheata si adaptata permanent conditiilor de microclimat iar respectarea acestor conditii minime de crestere permite realizarea performantelor de sporuri in greutate si consum de furaje.
Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica
