In Romania, suprafetele insamantate cu rapita prezinta un trend ascendent in ultimii ani. Pentru reusita acestei culturi si obtinerea unor productii ridicate, agricultorii romani cultivatori de rapita trebuie sa acorde maxima atentie tuturor verigilor tehnologice si in special planului de fertilizare. Rapita este o mare consumatoare de macro si microelemente, dintre care amintim azot, fosfor, potasiu, sulf si bor.

 

 

 

Rolul borului in viata rapitei

Borul este un element constructiv la formarea tesuturilor si este implicat in procesul de respiratie, sinteza acizilor nucleici, proteinelor, lipidelor, compusilor aromatici, sinteza glucidelor. El intervine in reglarea continutului de apa in planta si reduce toxicitatea cu alte elemente prezente in solutia solului. Datorita compusilor de tip peroxid, acesta asigura oxigen radacinilor in caz de baltire si contribuie la conducerea zaharurilor in zonele de depozitare, conferind rezistenta mai buna la iernare a tinerelor plante de rapita. Aplicat inainte de inceperea infloritului, borul va determina o crestere a numarului de flori, va uniformiza infloritul si va creste viabilitatea polenului.

 

Carenta de bor la rapita

Aceasta poate aparea de regula pe terenurile alcaline, cu textura usoara si continut scazut in humus. De asemenea si fertilizarile excesive cu azot, seceta pedologica, alternantele de temperatura cald/rece pot induce carenta.

Primele simptome ale deficitului de bor din planta se pot observa inca din toamna atunci cand frunzele tinere raman mai mici, se cofreaza, prezinta pete clorotice care devin necrotice si se usuca prematur. Planta isi poate reduce talia (aspect de tufa), iar in caz de carenta severa poate prezenta fenomenul de nanism. La nivelul coletului in interiorul plantei se pot produce leziuni (goluri) care sensibilizeaza plantele de rapita la iernare, cadere, seceta s.a..