Potrivit unui nou raport al Curtii de Conturi Europene, masurile luate de UE nu au asigurat protejarea polenizatorilor salbatici. Strategia UE in domeniul biodiversitatii pentru 2020 a fost in mare parte ineficace in ceea ce priveste stoparea declinului acestora. In plus, politicile esentiale ale UE in materie, printre care politica agricola comuna (PAC), nu cuprind cerinte specifice pentru protejarea polenizatorilor salbatici. Mai mult decat atat, Curtea semnaleaza ca legislatia UE privind pesticidele constituie una dintre cauzele principale ale declinului polenizatorilor salbatici.

Polenizatorii, cum ar fi albinele, viespile, sirfidele, fluturii, moliile si coleopterele, contribuie in mare masura la cresterea cantitatii si a calitatii hranei noastre. In ultimele decenii insa, polenizatorii salbatici au cunoscut un declin in UE ca abundenta si ca diversitate, in mare masura ca urmare a agriculturii intensive si a utilizarii pesticidelor. Ca reactie la aceasta situatie, Comisia Europeana a stabilit un cadru de masuri ce se sprijina in mare parte pe Initiativa sa din 2018 privind polenizatorii si pe Strategia sa in domeniul biodiversitatii pentru 2020. Comisia a instituit masuri care au potentialul de a afecta polenizatorii salbatici si in cadrul politicilor si al legislatiei existente ale UE. Curtea a evaluat in ce masura aceste masuri au fost eficace.

„Polenizatorii joaca un rol esential pentru reproducerea plantelor si pentru functiile ecosistemelor si declinul lor ar trebui sa fie considerat o amenintare majora pentru mediu, pentru agricultura si pentru o aprovizionare cu alimente de calitate”, a declarat domnul Samo Jereb, membrul Curtii de Conturi Europene responsabil de raport. „Initiativele lansate pana in prezent de UE pentru a proteja polenizatorii salbatici nu au fost, din pacate, suficient de ambitioase pentru a da roade.”

Potrivit constatarilor Curtii, cadrul specific al UE nu ajuta realmente la protejarea polenizatorilor salbatici. Desi Strategia UE in domeniul biodiversitatii pentru 2020 nu prevede o anumita actiune care sa vizeze in mod special inversarea declinului polenizatorilor salbatici, patru dintre obiectivele sale pot avea indirect beneficii pentru acestia. Cu toate acestea, evaluarea intermediara efectuata de Comisia insasi a evidentiat faptul ca progresele realizate in directia atingerii a trei dintre aceste obiective fusesera insuficiente sau inexistente. De asemenea, evaluarea a identificat in mod specific polenizarea ca fiind unul dintre elementele cu gradul cel mai ridicat de degradare din cadrul ecosistemelor din UE. Curtea observa, de asemenea, ca Initiativa privind polenizatorii nu a determinat modificari importante la nivelul principalelor politici.

Curtea a constatat, de asemenea, ca nici alte politici ale UE care promoveaza biodiversitatea nu cuprind cerinte specifice pentru protejarea polenizatorilor salbatici. Comisia nu a utilizat optiunile in materie de masuri de conservare a biodiversitatii oferite de diverse programe, de exemplu Directiva privind habitatele, programul Natura 2000 si programul LIFE. In ceea ce priveste PAC, Curtea este de parere ca aceasta politica contribuie la problema, nu la solutionarea ei. Cerintele legate de inverzire si de ecoconditionalitate din cadrul PAC nu au reusit sa stopeze declinul pe care il inregistreaza biodiversitatea pe terenurile agricole, asa cum a concluzionat Curtea intr-un raport recent.

Nu in ultimul rand, Curtea subliniaza ca legislatia actuala a UE privind pesticidele nu a reusit sa ofere masuri adecvate pentru protejarea polenizatorilor salbatici. Legislatia actualmente in vigoare cuprinde dispozitii pentru protejarea albinelor melifere, dar evaluarile riscurilor continua sa se bazeze pe orientari care nu mai sunt de actualitate si care nu sunt aliniate in mod adecvat nici cu cerintele legale, nici cu cele mai recente cunostinte stiintifice. In acest context, atrage atentia Curtea, cadrul UE a permis statelor membre sa utilizeze in continuare pesticide care sunt considerate a fi raspunzatoare de decesele masive inregistrate in randul albinelor melifere. De exemplu, intre 2013 si 2019, s-au acordat 206 autorizatii de urgenta pentru utilizarea a trei neonicotinoide (imidacloprid, tiametoxam si clotianidin), in pofida faptului ca existau din 2013 restrictii pentru aplicarea lor si ca utilizarea lor in aer liber era strict interzisa din 2018. Intr-un alt raport publicat anul acesta, Curtea a constatat ca practicile de gestionare integrata a daunatorilor ar putea contribui la reducerea utilizarii neonicotinoidelor, dar ca UE facuse putine progrese pana la data respectiva in ceea ce priveste impunerea utilizarii acestor practici.

Avand in vedere ca in urmatoarele decenii Pactul verde se va numara printre prioritatile de pe ordinea de zi a UE, Curtea recomanda Comisiei Europene:

• • sa evalueze necesitatea includerii unor masuri specifice pentru polenizatorii salbatici in actiunile si in masurile din 2021 prin care se urmareste sa se dea curs Strategiei UE in domeniul biodiversitatii pentru 2030;
  • sa integreze mai bine actiunile de protejare a polenizatorilor salbatici in instrumentele de politica ale UE care vizeaza conservarea biodiversitatii si agricultura si
  • sa imbunatateasca protectia polenizatorilor salbatici in cadrul procesului de evaluare a riscurilor pe care le prezinta pesticidele.

Curtea de Conturi Europeana