Comportamentul de grup este caracteristic tuturor animalelor care traiesc in colectivitati. Astfel se stabileste o anumita ierarhie de grup, respectiv raporturi de dominare-subordonare.

La mistret, stramosul porcului domestic, comportamentul este social, acesta traind in carduri de 20-30 de animale, conduse de cea mai in varsta si cea mai puternica scroafa, iar vierii adulti traiesc solitari intrand in carduri numai in perioada de rut. Porcul domestic urmeaza acelasi tip de comportament social.

Pozitia pe care o ocupa un animal in cadrul grupului se stabileste in functie de varsta, sex, temperament, masa corporala, agresivitate, etc. Porcii cu o vitalitate mai scazuta sunt inlaturati partial sau total de la hrana, de la adapatoare, de pe locul de odihna, etc. si raman mult in urma cu dezvoltarea fata de ceilalti parteneri de grup.

Starile conflictuale in cadrul grupului sunt determinate, de cele mai multe ori, de unele greseli tehnologice, precum: spatii de furajare insuficiente, spatiu restrans pentru odihna, amestecarea grupurilor. Aceste stari conflictuale se exprima prin lupte violente care se pot solda cu ranirea sau chiar moartea animalelor.

Tinand cont de aceste particularitati de comportament, pentru practica se desprind urmatoarele concluzii:

• • la formarea grupurilor trebuie sa se tina cont ca animalele, pe cat posibil sa aiba aceeasi masa corporala, varsta, sex si temperament;
  • animalele ramase in urma cu devoltarea trebuie scase din grupul respectiv si furajate izolat;
  • in cazul relotizarilor, trebuie aduse animale din cat mai multe boxe, evitandu-se superioritatea unui anumit grup;
  • niciodata sa nu se introduca un animal strain intr-un grup gata format.