Ce trebuie sa stim despre tulburarile legate de minerale la porcine

Datorita solicitarii intense a organismului matern in perioada de gestatie si de lactatie, la scroafele aflate in aceste stadii fiziologice se poate intalni o deficienta a calciului.

Hipocalcemia poate sa apara chiar daca nivelul de calciu in ratie este cel normal, insa intervin anumiti factori care interfereaza cu absorbtia si metabolismul fosfo-calcic. In perioada de gestatie, formarea scheletului si dezvoltarea fetusilor solicita puternic rezervele de saruri minerale (inclusiv calciul) de la nivelul osului spongios. De asemenea in perioada de lactatie se elimina prin lapte cantitati foarte mari de calciu si fosfor (la scroafa 2,49 g calciu/l lapte). Consecintele spolierii organismului matern de calciu si fosfor in gestatie si lactatie se traduc prin tulburari generale a sferei genitale si a oaselor. In perioada de gestatie pot aparea avorturi, pareze si paralizii. Dupa fatare poate aparea pareza post-partum a trenului posterior, diminuarea apetitului, stare de excitabilitate crescuta manifestata prin tremuraturi sau contractii musculare.

La nivelul oaselor se instaleaza osteomalacia ce le face fragile in consecinta putand aparea fracturi frecvente. Tratamentul curativ va urmari refacerea nivelului normal de calciu si fosfor in organism prin administrarea produselor ce contin aceste minerale. Tratamentul preventiv va urmari asigurarea prin furajare a acestor minerale in hrana scrofelor gestante sau a celor aflate in lactatie.

Seleniul a fost considerat initial avand un interes biologic scazut. In prezent, desi  functia biochimica a seleniului nu este complet clarificata, se considera ca seleniul in corelatie cu vitamina E au functii antioxidante si de catalizatori biologici in cadrul unor sisteme enzimatice.

Deficientele de seleniu produc o gama larga de afectiuni: de reproductie, intarzieri in crestere, miopatii ale cordului, artrite, precum si scaderea rezistentei generale la infectii sau maladii canceroase.

In reproductie seleniul este important pentru fertilitatea vierilor fiind necesar in sinteza testosteronului si in procese de formare si maturare a spermatozoizilor.

La scroafe carentele in seleniu sunt corelate cu mortalitate embrionara. Zincul este un element constituent ale unor enzime sau factor de activare al altora in corelatie cu vitamina A sau unii hormoni.

Paracheratoza

Carenta naturala in zinc are o importanta deosebita la specia suine producand maladia cunoscuta sub numele de paracheratoza. Afectiunea se intalneste la porcii in varsta de 5-8 luni si greutate de 60-80 kg, dar se observa manifestari si la scroafe si vieri. Aparitia bolii este favorizata de alimentatia uscata si excesul de proteine probabil datorita unor tulburari de resorbtie ale zincului.

Este semnalata aparitia bolii si ca urmare a hranirii animalelor cu furaje prost conservate. Temperaturile scazute favorizeaza aparitia bolii. Vara dinamica imbolnavirilor scade, majoritatea cazurilor vindecandu-se spontan. Paracheratoza este o epidermoza distrofica caracterizata prin aparitia de scuame sau cruste pe suprafata corpului.

Din punct de vedere clinic se disting trei forme:

• 

  In forma nodulara se remarca initial un eritem al pielii la nivelul extremitatii membrelor, perineu, coada urmat de aparitia unor noduli de dimensiunile unui bob de linte ce contin o cantitate mica de lichid clar. Animalele prezinta un prurit intens, apetit capricios si diaree.
• Forma crustoasa este cea mai frecventa si caracteristica. Initial scuamele au o culoare bruna-negricioasa si se detaseaza usor fara a lasa eroziuni. Sunt localizate la nivelul membrelor, pe fata interna a copselor, perineu, coada. Intr-un stadiu mai avansat apar cruste ce contin un exsudat brun negricios si lipicios. Pielea isi pierde elasticitatea se ingroasa, prezinta crevase capatand aspectul scoartei de copac. Ca urmare a infectiilor pot aparea abcese in grosimea pielii. La vieri exista localizare caracteristica la nivelul scrotului aparand aspectul specific de scoarta de copac. In formele usoare starea generala este putin influentata insa in formele mai grave se observa inapetenta, tremuraturi si slabire excesiva.
• Forma fara leziuni cutanate se traduce prin slabirea progresiva si sensibilitatea crescuta la infectii. Diagnosticul se pune pe seama semnelor clinice, a modului de alimentatie si a continutului ratiei in substante minerale. Tratamentul consta in suplimentarea ratiei cu saruri de zinc sau chiar administarea zincului in suspensii uleioase.

Iodul este un element esential in functionarea glandei tiroide, fiind un component al tiroxinei ce controleaza metabolismul energetic. Simptomul caracteristic al deficientei in iod la porcine este fatarea de purcei fara par si cu pielea de pe cap, gat si umeri  edematoasa. Purceii pot fi vii la nastere dar mor ulterior.

Fierul este un component estential al hemoglobinei si a unor enzime. Ca si constituent al hemoglobinei are functia fiziologica importanta de transport al oxigenului. Asa cum am vazut purceii se nasc cu o cantitate limitata de fier iar laptele scroafelor este sarac in acest element fiind necesara suplimentarea fierului prin injectii in primele 2-3 zile dupa nastere. In caz ca rezervele cu fier nu sunt completate se instaleaza o anemie de tip hipocromatic.

Simptomele sunt intarzieri in crestere, parul este aspru si fara luciu, urechile si coada atarna, pielea este decolorata si mucoasele palide. Anemia se intaleaza mai frecvent la porcii crescuti in adapoturi inchise cu pardoseli de ciment la sfirsitul iernii si inceputul primaverii.

Medic veterinar
Dr. Diana Galatanu