Incercam in randurile ce urmeaza sa cream o imagine de ansamblu asupra a ceea ce ar putea insemna o eventuala reconversie pomicola, una similara cu reconversia din viticultura, insa fara prea multe importuri a materialului saditor care, in cele mai multe cazuri, este nepretabil zonelor de cultura de la noi. Reconversia trebuie sa constituie un program comun, desfasurat cu multa grija, reprezentand o investitie de lunga durata. Orice greseala de folosire a materialului saditor (ex.: ce portaltoi asezat fara zonare la nivel de ecosistem sau la nivel de trup), poate genera probleme pentru o perioada de 15 -20 de ani de exploatare a plantatiilor.
Din punct de vedere al impactului social asupra locuitorilor din zona de deal, cei vizati de aceasta potentiala reconversie, vorbim de o populatie deja imbatranita, pentru care aceasta restructurare nu ar insemna numai simpla replantare a unor livezi, dar ar crea pe orizontala si dezvoltarea unor mici ateliere de procesare, de preparare a magiunului, a sucului de fructe.
La nivel macroeconomic, reconversia pomicola poate avea o influenta benefica asupra economiei judetului, precum si a tarii, mai exact asupra PIB-ul ei, iar Romania prin comparatie cu alte tari, este prin excelenta ca si Polonia o tara pomicola, una a speciilor perene. In aceste zone de deal, populatia trebuie stabilizata si nu credem ca sunt prea multe sanse de redresare fara dezvoltarea zootehniei si speciilor perene din viticultura si pomicultura.
Avem, in acest sens exemplul unor tari din UE ca Spania si Franta si, mai recent, exemplul Poloniei.
Ce inseamna o astfel de replantare? Inseamna plantarea intr-un mod concentrat, intr-unul mai bine gandit, dupa o strategie, a unor suprafete industriale cu livezi care sa produca materie prima la scara industriala si care poate fi valorificata atat in procesare, cat si in desfacerea autohtona si la export. Romania importa peste jumatate din fructele care se consuma in acest moment, in supermarketuri. Retailerii se lupta la propriu pentru a comercializa fructe romanesti si nu gasesc.
Reconversia este, in fapt, o campanie de plantari, limitata in timp. Noi va trebui s-o facem bine. Cu soiuri adaptate, cu specii plantate acolo unde trebuiesc si unde se preteaza, adica zonate foarte bine. Se pune problema ce soiuri ar trebui sa cuprinda acest program. Legea 348/2007 a pomiculturii vizeaza peste 20 de soiuri pretabile a fi plantate pe solurile romanesti si consider ca, in spiritul liberei initiative a fiecarui intreprinzator, reconversia trebuie sa vizeze toate aceste soiuri pretabile cu o temeinica documentatie asupra pretabilitatii zonei respective. In general pentru Romania, credem ca grupa arbustilor fructiferi si a nuciferilor reprezinta un potential mare pentru pomicultura romaneasca. Competitia este foarte aspra, dar fructele romanesti pot intra in consumul propriu si pot pot reprezenta potential la export pe piata estica, una din pietele atractive. Romania a exportat catre est, in trecut, cantitati mari si aceasta oportunitate poate fi reactivata. Daca in cultivarea cerealelor tari din est, precum Ucraina si chiar Rusia care era unul din importatorii insemnati de cereale, au investit in cultura cerealelor incat au devenit exportatori insemnati, in cultura pomilor fructiferi si a vitei de vie, unde este nevoie si de traditie si investitii pe termen lung, nu au progrese insemnate.
Pomicultura, la noi in tara, actual, este una de subzistenta. In zona de deal, cea cu potential pentru dezvoltarea speciilor perene, suprafetele sunt faramitate excesiv, unde nu se pot aplica noi tehnologii si unde nu se poate face o pomicultura profitabila cu astfel de suprafete.
O ferma pomicola profitabila este una in care activitatea este efectuata intr-un mod profesionist, iar personalul de conducere/angajat sa aiba un nivel cel putin un mediu de cunostinte, minimum un liceu agricol, care sa permita detinerea de cunostinte necesare relatiei cu plantele. Nu credem ca se poate face pomicultura dupa orele de munca. Asemenea conditii pot fi inserate in actul normativ care ar reglementa reconversia pomicola.
Oamenii din zona de deal sunt insa saraci pentru a putea face o investitie de acest nivel. Fara sprijin financiar european, lucrurile nu se vor misca.
Un hectar de livada care are o densitate in jur de 800 – 1.250 de pomi la hectar, costa in jur de 10.000 – 15.000 de euro. O livada de densitate mai mare, care poate fi pusa pe teren plan, pe soluri mai usoare cu densitate mare, cu portaltoi vegetativi, de vigoare mica, care merge pana la 3.500 de pomi la hectar, poate ajunge sa coste chiar si peste 25.000 de euro hectarul. Mai trebuie insa sa mentionam ca aceasta suma nu este cea finala. Ferma cu 3.500 de pomi la hectar are obligativitatea sursei de apa, adica o investitie suplimentara. Mai mult, aici este nevoie si de sistemul de protectie antigrindina. Toate acestea pot incarca investitia specifica de care vorbesc pana la 30.000 de euro. Vorbim de bani multi si este logic ca micul pomicultor de subzistenta n-are de unde sa puna acesti bani, reconversia pomicola fiind singura sansa de redresare.
Ing. Florel Badele
Directia pentru Agricultura Valcea
