Produs DOP, din clasa fructe (Italia)

Descrierea produsului

„Nocciola Romana” este fructul alunului comun Corylus avellana. Varietatile “Tonda Gentile Romana” si „Nocchione” trebuie sa reprezinte cel putin 90 % din selectia exploatatiei, iar varietatile „Tonda di Giffoni” si „Barrettona” sunt permise in proportie de maximum 10 %.

 

„Nocciola Romana” trebuie sa prezinte urmatoarele caracteristici:

· „Tonda Gentile Romana”: forma alunei cu coaja: subsferica, cu un apex usor ascutit, de calibre cuprinse intre 14 si 25 mm, coaja de grosime medie, de culoare alunie si cu un luciu moderat, cu o pubescenta usoara la nivelul apexului si numeroase striatii bine marcate; miezul este mic spre mediu, de forma subsferica variabila, de culoare similara cu cea a cojii, de cele mai multe ori acoperit cu fibre, cu o suprafata ondulata si striuri mai mult sau mai putin marcate, dimensiuni mai putin regulate decat cele ale alunei cu coaja; perispermul are o grosime medie si nu se desprinde complet la prajire; textura este compacta si crocanta, iar gustul si aroma sunt fine si persistente.

· „Nocchione”: forma alunei cu coaja: sferica, subelipsoidala; de calibre cuprinse intre 14 si 25 mm; coaja groasa, de culoare aluniu deschis, striata, putin pubescenta; miezul este mediu spre mic, cu o prezenta a fibrelor medie spre ridicata; la prajire, perispermul este detasabil intr-o masura moderata; gustul si aroma sunt fine si persistente. In ambele cazuri, randamentul la decorticare este cuprins intre 28 si 50 %. Alunele nu trebuie sa prezinte miros si gust de ulei ranced sau urme de mucegai si frunzis. La masticare, ele trebuie sa fie crocante sau trebuie sa se sparga la prima muscatura fara sa fie moi; textura lor trebuie sa fie compacta, fara cavitati in interior. Alunele conservate trebuie sa prezinte aceleasi caracteristici.

 

Norme specifice privind felierea, razuirea, ambalarea etc.

Produsul „Nocciola Romana” trebuie ambalat si pus in consum dupa cum urmeaza:

· Pentru alunele cu coaja: in saci sau in ambalaje de iuta sau de rafie adaptate diverselor niveluri de comercializare, cu greutatea de 25, 50, 250 si 500 de grame si de 1, 5, 10, 25, 50, 500, 800 si 1 000 de kilograme.

· Pentru alunele decojite: in ambalaje de iută sau de rafie, pungi Combivac, pungi Combivac din folie de aluminiu si cutii destinate ambalarii alimentelor cu o greutate de 10, 15, 20, 25, 50, 100, 150, 250 si 500 de grame și de 1, 2, 4, 5, 10, 25, 50, 500, 800 si 1 000 kilograme.

 

Norme specifice privind etichetarea

Ambalajele, recipientele si sacii trebuie sa fie sigilate pentru a impiedica extragerea continutului fara ruperea sigiliului. Pe acestea trebuie sa figureze, cu caractere de tipar de aceeasi dimensiune, mentiunile „NOCCIOLA ROMANA” si „DENOMINAZIONE DI ORIGINE PROTETTA” (denumire de origine protejata), precum și datele necesare pentru identificarea numelui si a adresei ambalatorului, anul in care au fost recoltate alunele, greutatea bruta si neta la origine a acestora si sigla. Nu pot fi folosite alte denumiri sau descrieri suplimentare.

Sigla denumirii, de formă circulara, prezinta urmatoarele caracteristici: un fundal galben pal cu margine maro, pe care scrie, in partea de sus, in forma de semicerc, cu culoare neagra, „Nocciola Romana”, iar in partea de jos, in forma de semicerc, cu culoare neagra, „Denominazione Origine Protetta”; in centru, sunt dispuse, sub forma de evantai, cu varfurile indreptate in sus, trei frunze de culoare verde cu marginile negre pe care este asezata o aluna de culoare maro cu marginile negre; baza alunei este de culoare maro deschis iar in mijlocul ei este reprezentat, cu o culoare galben pal, palatul papilor de la Viterbo.

 

Delimitarea concisa a ariei geografice

Aria de productie, recoltare, depozitare, decorticare, sortare si calibrare a Nocciola Romana se gaseste pe teritoriul comunelor provinciilor Viterbo si Roma enumerate mai jos:

· in Provincia Viterbo: Barbarano Romano, Bassano in Teverina, Bassano Romano, Blera, Bomarzo, Calcata, Canepina, Capranica, Caprarola, Carbognano, Castel Sant’Elia, Civita Castellana; Corchiano, Fabrica di Roma, Faleria, Gallese, Monterosi, Nepi, Oriolo Romano, Orte, Ronciglione, Soriano nel Cimino, Sutri, Vallerano, Vasanello, Vejano, Vetralla, Vignanello, Villa San Giovanni in Tuscia, Vitorchiano, Viterbo;

· in Provincia Roma: Bracciano, Canale Monterano, Manziana, Rignano Flaminio, Sant’Oreste, Trevignano.

 

Legatura cu aria geografica

 

Specificitatea ariei geografice

Aria in care se produce Nocciola Romana se caracterizeaza prin conditii de sol si de clima foarte favorabile culturii alunilor, intrucat solul muntilor Cimini si Sabatini este constituit din formatiuni vulcanice, cu tuf vulcanic bogat in substante esentiale si format din lava nedezvoltata de leucit, cu depuneri clastice eterogene. Solul este profund si usor, cu un continut scazut de calciu si fosfor, dar bogat in potasiu si microelemente; reacția este, de obicei, acida si/sau slab acida. In ceea ce priveste conditiile climaterice, temperaturile in aria mentionata la punctul 3 au valori medii minime cuprinse intre 4 si 6 °C si valori medii maxime intre 22 si 23 °C, cu precipitatii anuale de 900 – 1200 mm. Clima de iarna mai blanda este deosebit de importanta pentru alun, care trece, in lunile ianuarie si februarie, prin perioada delicata de inflorire.

 

Specificitatea produsului

Caracteristicile care fac din Nocciola Romana un produs unic in genul sau este textura crocanta, compacta si lipsita de cavitati interne. La masticare, alunele se sparg la prima muscatura fara sa fie moi; ele pastreaza aceasta calitate atat in stare cruda, cat si conservate.

 

Legatura cauzala dintre aria geografica si calitatea produsului

Caracteristicile produsului Nocciola Romana sunt strans legate de mediul geografic in care se obtine.

Această specie prefera, ca regula, solurile afanate, cu reactie neutra spre acida, cu un continut de calcar activ de pana la 8 %, media temperaturii anuale intre 10 si 16 °C si precipitatii anuale de peste 800 mm. Toți acesti factori de mediu sunt prezenti in aria de productie a Nocciola Romana.

Dintre toate aceste conditii naturale, nu poate fi negată importanta tipului de sol, in special in ceea ce privește compoziția mineralogică. Originea vulcanica a solului, bogat in potasiu si microelemente, are o influenta majora asupra caracteristicilor calitative si organoleptice ale fructului si, prin urmare, asupra texturii sale crocante.

Tehnicile de productie si de conservare contribuie la randul lor la calitatea produsului. Aceste tehnici au fost dezvoltate de-a lungul multor ani in care calitatea a primat in fata cantitatii. Tehnicile de productie actuale respecta principiile combaterii integrate a daunatorilor si vizeaza obtinerea unor fructe cat mai putin afectate de atacurile parazitilor si, totodata, sigure din punct de vedere alimentar gratie absentei reziduurilor si a toxinelor naturale.

De asemenea, tehnicile de recoltare au fost dezvoltate in asa fel incat sa nu zadarniceasca eforturile depuse de-a lungul intregului ciclu de productie.

Trebuie evidentiat faptul ca alunele sunt recoltate de pe suprafata solului si ca proprietatile acestora in materie de salubritate pot fi total compromise daca raman prea mult timp pe suprafata solului. Prin urmare, in ultimii ani, producatorii au depus eforturi considerabile pentru a reduce la minimum timpul in care alunele raman pe pamant, adoptand tehnici care implică treceri mai frecvente pe suprafata solului.

Sistemele utilizate pentru prima prelucrare si pentru conservarea alunelor au cunoscut si ele o dezvoltare continua. Daca in trecut uscarea alunelor se facea prin expunere la caldura soarelui, astfel incat intinderile mari de alune la uscat in curtile fermelor si in piete nu erau o priveliste rara, producatorii de astazi utilizeaza uscatoare apartinand exploatatiilor sau cooperativelor. Cojile sunt reutilizate drept combustibil, iar produsul este pastrat in depozite si/sau silozuri la temperaturi controlate sau in camere frigorifice pentru produsul decojit.

 

Cultura alunului in aceasta arie geografica datează din „… 1412 circa, mentre prima esisteva come pianta arbustiva da sottobosco e che tuttora lo troviamo in tale stato nei boschi specialmente di castagno”(… 1412 aproximativ, cand alunul exista ca arbust salbatic, si inca mai poate fi intalnit sub aceasta forma in paduri, in special in cele de castani — Martinelli în „Carbognano illustra”). Se pare ca, in 1513, „Nocchie” erau servite la masa Papei Leon al X-lea (Clementi, „Storia del Carnevale Romano”). Cadastrul din 1870 consemneaza ca, in acel an, au fost inregistrate mai multe zeci de hectare de aluni la Caprarola, descrise ca „Bosco di Nocchie” (padure de aluni). In 1946 existau 2 463 de hectare destinate exclusiv productiei de alune si 1 300 hectare pentru productie mixta. In prezent, peste 16 000 de hectare sunt destinate cultivarii alunilor, pentru care sunt angajate peste 3 500 de persoane.

De-a lungul secolelor, rabdarea, perseverenta si competenta omului a avut un rol important in mentinerea acestei culturi traditionale, dupa cum o demonstreaza numeroasele sarbatori populare care au loc in fiecare an si numeroasele bucate traditionale preparate cu alune, precum tocanita de iepure, tozzetti, cazzotti, ciambelle (gogosi sub forma de inel), ossetti da morto, mostaccioli, amaretti, brutti-buoni, duri-morbidi, bezelele, crucchi di Vignanello, morette. Toate acestea demonstreaza caracterul traditional al culturii alunului si importanta pe care o are aceasta pentru economia locala.

 

Sursa: www.agriculturae.ro