Stratul de zăpadă și viitorul recoltelor: paradoxul fertilizării pe sol înghețat și/sau acoperite de zăpadă
Recentele căderi de zăpadă sunt primite cu optimism de comunitatea agricolă, reprezentând o barieră naturală împotriva gerului și o rezervă strategică de apă. Totuși, experții agronomi avertizează că acest entuziasm nu trebuie să se traducă prin intervenții pripite în câmp. Aplicarea îngrășămintelor, în special a ureei, pe solul acoperit de nea este definită ca fiind o eroare strategică majoră, cu implicații financiare și legale severe.
Mecanismul blocajului biologic
Eficiența fertilizării depinde în totalitate de temperatura solului, nu de cea a aerului. Pentru ca plantele să poată asimila nutrienții, ureea trebuie să treacă prin procesele de hidroliză și nitrificare. Acestea sunt procese biologice realizate de enzime și bacterii a căror activitate este dictată de praguri termice precise:
- Sub 0°C: Procesul de transformare a ureei în amoniu este practic blocat.
- Sub 5-6°C: Activitatea enzimei urează este drastic redusă, lăsând substanța în stare inactivă pe sol.
- Între 8-10°C: Abia la aceste valori începe nitrificarea eficientă, care transformă amoniul în azot nitric, forma accesibilă plantelor.
Dacă îngrășământul este aplicat acum, el rămâne la suprafață. Odată cu topirea zăpezii, apa rezultată va spăla aceste substanțe, ducând la pierderea totală a investiției și la poluarea cursurilor de apă.
Constrângeri legale și riscul pierderii subvențiilor
Dincolo de argumentele economice, fermierii trebuie să țină cont de legislația în vigoare. Conform Ordinului nr. 333/165/2021 și normelor de bune practici agricole (eco-condiționalitate), fertilizarea terenurilor cu exces de apă, înghețate sau acoperite de zăpadă este strict interzisă.
Încălcarea acestor norme nu reprezintă doar o risipă de resurse, ci pune în pericol direct încasarea subvențiilor APIA. Fermierii care ignoră aceste avertismente se expun unor sancțiuni care pot depăși cu mult eventualul câștig de timp estimat prin intrarea timpurie la lucru.
În concluzie, zăpada rămâne o bucurie pentru rezerva de apă a solului, însă valorificarea ei optimă presupune răbdare până când temperaturile din sol vor permite nutrienților să lucreze în favoarea plantei, nu împotriva bugetului fermei.
