Din aceasta aceasta grupa fac parte plante importantate pentru agricultura tarii noastre, precum cartoful, sfecla de zahar si plantele legumicole (morcovul, patrunjelul, telina, etc.). Unele plante tuberculifere si radacinoase sunt specifice zonelor ecuatoriale (maniocul), sau zonelor subecuatoriale si tropicale (cartoful dulce, ignamul, si taroul).
In conditiile tarii noastre se mai cultiva cicoarea, sfecla rosie, dar si culturile furajere precum topinamburul, sfecla furajera, napii sau morcovii furajeri.
De la aceste plante se folosesc in alimentatie radacinile tuberizate si tuberculii, a caror compozitie cuprinde 65-85 % apa si 15-35 % substanta uscata. In substanta uscata raportul intre proteine si hidrocarbonate este de 1:12, acestea fiind plante predominant “amidonoase”. Proteinele, desi in proportie scazuta, contin numerosi aminioacizi esentiali. La acestea se adauga si continul ridicat in saruri minerale si vitamine (C, B, PP, A, E, K, etc.)
Plantele tuberculifere si radacinoase au o mare capacitate de productie, valorifica nivelele inalte de fertilizarea organica si minerala si se incadreaza bine in rotatia culturilor Se va acorda o atentie speciala, deoarece pretind o zonare speciala in functie de clima, sol, boli si daunatori.
Suprafata mondiala cultivata cu plantele tuberculifere si radacinoase este de: 18 milioane hectare de cartofi, 17 milioane hectare de manioc, 9 milioane de cartofi dulci, 8 milioane de sfecla de zahar si 4 milioane hectare de alte radacinoase.
