Passiflora, floarea pasiunii sau maracuja sunt denumiri pentru aceeasi planta, originara de pe continentul american.
Este o planta agatatoare, ce poate ajunge pana la 12 m lungime. Passiflora a fost “descoperită” in 1569 in Peru de catre un medic spaniol pe nume Monardes, care a studiat folosirea plantei de catre indigeni, iar la intoarcerea sa in “Lumea Veche” a adus planta cu el, aceasta devenind rapid un remediu renumit pentru calitatile sale calmante si sedative. De asemenea, cuceritorii spanioli din Mexic si din America de Sud, au invatat de la populatia azteca sa utilizeze aceasta planta. De la introducerea sa in sistemele medicale europene ca remediu pe baza de plante, passiflora este utilizata pe scara larga ca si sedativ, antispastic si tonic nervos.
Legenda povesteste ca Iisus Christos, agonizand pe cruce, a lasat sa cada o picatura din sangele sau asupra unei flori mici, albe, saracacioasa ca forma. Atinsa de sangele divin, floarea s-a transformat imediat: simbolul crucii a aparut si s-a colorat in rosu, “cuiele” si “ciocanul” aparand si ele in centrul florii. Frumusetea ei evoca instrumentele patimilor lui Christos: corola reprezinta coroana de spini, cele 3 stiluri ale pistilului cuiele, iar staminele ciocanul.
In tratament este folosita planta intreaga ce contine pricipii active eficiente: alcaloizi, kaempferol, acid pasifloric, pasiflorina, quercetin, serotonina, sitosterol, stigmasterol, flavonoizi.
Actiuni Passiflora – Calmant si antistres: calmant, antispastic, analgezic, hipotensor, somnifer (induce o stare de somn odihnitor, de buna calitate), sedativ.
Indicatii Passiflora – Calmant si antistres: anxietate, distonie neuro-vegetativă, stări de iritabilitate şi/sau tensiune psihică, stres, insomnie, nevralgii, cefalee, colici (gastro-intestinale, renale, anexiale), gastro-enterocolite, dismenoree, astm, tahicardie, aritmii cardiace, sindrom hiperkinetic cardio-vascular (palpitatii, dureri precordiale neanginoase). O indicatie terapeutica traditională este si insuficienta cardiaca cronica.
