Din marea abundenta a plantelor noastre medicinale exista una care se bucura de un renume remarcabil. Aceasta este patlagina, regele drumurilor care a crescut inca din timpurile stravechi spre binele si binecuvintarea omenirii.

Patlagina se foloseste in primul rind impotriva maldaiilor aparatului respirator, mai ales in cazul unor secretii abundente ale mucoaselor, in tuse, tuse convulsiva, astm pulmonar, ba chiar in tuberculoza pulmonara.

Preotul elvetina Kunzle, medicul naturist popular si cunoscatorul marii puteri de leac a plantelor medicinale, scria: „Intrebuintarea gaseste intreaga patlagina in toate varietatile ei, cu radacina, tulpina, floare si saminta cu tot. Ea curata stomacul ca nici o alta planta, este de aceea indicata pentru acei oameni care au sange putin sau prost, ficat si rinichi bolnavi, infatisare palida, care fac eruptii, eczeme, care mai si tusesc putin, sunt ragusiti, slabi ca niste ogari, chiar daca i-ai baga in unt. Ea-i ajuta sa se puna pe picioare pe copiii firavi, bolnaviciosi, care nu se dezvolta ca lumea in ciuda unei hrane bune”.

Persoane suferinde de astm pulmonar si bronsic, li se prescrie patlagina-ingusta amestecata cu cimbru in parti egale au avut un real succes. O astfel de infuzie este foarte recomandabila si in bolile hepatice si vezicale.

Pentru a combate cu efect extraordinar bronsita, astmul pulmonar si bronsic, ceaiul se prepara dupa cum urmeaza: Se pun la fiert 1 ceasca cu apa rece cu 1 felie de lamaie (daca aceasta a fost tratata cu substante chimice – atunci fara coaja) si 1 lingurita plina de zahar candel maro, se lasa se dea 4-5 clocote, se ia de pe foc si abia dupa ceea se adauga 1 lingurita plina din amestecult de plante. Se lasa 1 minut in repaus. In cazurile grave, ceaiul trebuie pregati proaspat de 4-5 ori pe zi. Se bea, inghititura cu inghititura, cat se poate de fierbinte.

Saminta de patlagina combate formarea calcului, daca se iau cateva grame zilnic. Alaturi se bea ceai de patlagina.

Siropul de patlagina-ingusta curata singele de impuritati, toxine si virusi. Ar trebui utilizat pentru o adevarata cura, lunindu-se aproape zilnic inaintea fiecarei mese cite 1 lingura (copii – cate 1 inghititura).

Printre tarani este cunoscut ca patlagina este inca din timpuri indepartate un foarte apreciat leac contrat ranilor. Odata, un taran s-a ranit la cap cu o unealta; acesta a luat frunze proaspete de patlagina, le-a farimitat si le-a pus pe rana. Desi frunzele erau nespalate, locul nu s-a inflamat. Frunzele proaspete, farimitate, ajuta in crapaturi, taieturi, intepaturi de viespe, ba chiar in muscaturi de ciine turbat, de animale veninoase si serpi, pentru ultimii numai in caz de necesitate, daca nu se afla nici un medic la fata locului.

Intr-o veche carte despre plante medicinale scrie: „Daca o broasca este muscata de un paianjen, se grabeste la patlagina. Aceasta o ajuta.”

Funzele proaspete, frecate intre ambele maini, mestecate cu ceva sare si aplicate la gat vindeca de gusa.

Frunzele de patlagina puse in pantofi vindeca basicile pricinuite de prea mult umblat sau plimbat. O tumoare, fie ea chiar maligana, trece, daca este tratata cu frunze proaspete farimitate. Frunzele ajuta, aplicate pe locurile bolnave, si in bolile canceroase de glande.

    Mod de folosire:

Infuzie: 1 lingurita (cu virf) de plante la 1/4 litru de apa – se opareste, se lasa putin in repaos.

Amestec de ceaiuri: 1 lingurita de frunze de patlagina cu cimbru in parti egale este oparita cu 1/4 litru de apa.

Compresa de frunze: Frunzele proaspete de patlagina-ingusta sau de patlagina-lata sunt spalate si zdrobite pe un fund de lemn cu un sucitor de taitei, pina se formeaza un terci care se aplica local.

Sirop, reteta nr. 1: De 2 ori 2 miini pline de frunze de patlagina spalate se trec prin masina de tocat carne. Se adauga acestui terci de frunze putina apa ca sa nu se intareasca, 300 grame de zahar nerafinat si 250 grame de miere. Se lasa totul sa fiarba la foc mic, cu amestecare continua, pina cind se formeaza un lichid viscos, care se toarna fierbinte in borcane si se pastreaza la frigider.

Sirop, reteta nr. 2: Frunzele spalate se pun in straturi cu zahar nerafinat intr-un borcan de muraturi si se apasa ca sa se indese. Astfel, totul se va aseza. In zilele urmatoare punerea in straturi se repeta, pina nu mai incape nimic in borcan. Se lase borcanul in soare sau in apropierea sobei, pina ce siropul se asaza la fund. Si acest sirop se pune sa dea citeva clocote bune.

Sursa: www.pravaliata.ro