Plante medicinale (1)

Detalii

16 August 2007

Afinul (Vaccinium myrtillus); Catina (Hippophae rhamnoides); Ciresul; Dudul (Morus); Maciesul; Nucul; Urzica (Urtica dioica); Vascul

Afinul (Vaccinium myrtillus)

Descriere: Afinul este un arbust inalt pana la 30-50 cm, cu tulpini taratoare si cu ramuri opuse, verzi, cu marginile costate. Frunzele cad toamna. Ele sunt alterne, de forma ovala, glabre, lungi de 1-3 cm, cu marginea dintata marunt, prezentand un petiol scurt. Florile sunt de forma globuloasa, de culoare alb-roz, corola terminandu-se in 5 dinti. Fructele sunt rotunde, zemoase, de culoare neagra-albastruie, cu aspect brumariu, continand numeroase seminte marunte. Sucul lor este violaceu-purpuriu, gustul dulce acrisor-aromat. Afinul infloreste in lunile mai-iunie. Creste in regiunea de munte prin taieturile de paduri, mai ales prin goluri alpine, in asociatie cu merisorul, unde formeaza tufarisuri compacte si intinse.

Recoltarea: De la afin se recolteaza frunzele si fructele. Frunzele se culeg tot timpul verii pana toamna tarziu, rupandu-se ramurile fara flori. Fructele se aduna cu mana sau cu ajutorul pieptenilor, atunci cand sunt deplin coapte (iulie-august). Dupa recoltare se inlatura resturile de frunze, ramuri sau alte impuritati.

Mod de uscare: Frunzele se usuca impreuna cu ramurile, in locuri umbrite si bine aerisite. Daca se foloseste caldura artificiala, temperatura nu trebuie sa depaseasca 40 grade C. Din 3-4 kg frunze proaspete, se obtine 1 kg produs uscat. Fructele se intind in straturi subtiri in camere incalzite, pe rame cu plasa de sarma galvanizata. Se pot usca si in uscatoriii sistematice unde temperatura nu trebuie sa depaseasca 60-70 grade C.Dupa uscare se lasa 2-3 zile si apoi se ambaleaza. Din 7-8 kg de fructe proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari: Frunzele se folosesc sub forma de ceai ajutator in diabet, iar fructele in tratamentul diareei si in alte boli de stomac. Intern: antidiareic, diuretic, antiseptic urinar, creste acuitatea vizuala, adjuvant in tratamentul de baza al diabetului, antiseptic intestinal, antihelmintic.

Observatii: A nu se recolta din greseala fructele speciei Vaccinum uliginosum care se deosebesc de afine prin sucul albicios ce-l contin. Afinele prin strivire dau un suc negru-violaceu.

Catina (Hippophae rhamnoides)

Descriere: Arbust cu aspect albicios datorita perilor stelati cu care este acoperita intreaga planta, prezentand spini si multe ramificatii. Frunzele sunt dispuse altern, liniare, avand o singura nervura. Ele sunt glabre pe fata superioara si de un verde albicios pe cea inferioara, argintii si acoperite cu solzi ruginii. Florile sunt de culoare galbena-ruginie, mici. Fructele sunt rotunde sau ovuide, de culoare galben-portocalie. Infloreste in lunile aprilie-mai. Creste in masa pe albia raurilor, in locuri stancoase si abrupte din regiunea deluroasa.

Recoltarea: Culegerea fructelor incepe in luna august si se cotinua pana la primul inghet.La inceputul maturizarii ele au cantitatea cea mai mare de vitamina C. Congelarea: Fructele se racesc la o temperatura de 2 grade C, dupa care se gongeleaza la -35 - -40 grade C.

Mod de uscare: In vederea conservarii vitaminei C, fructele se usuca numai pe cale artificiala, la o temperatura de 70-80 grade C. Din 4-5 kg fructe proaspete, se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari: Fructele de catina se folosesc sub forma de ceai, sirop, marmelade, gemuri, dulceata in bolile datorate lipsei de vitamine. Intern: aport important de vitamine, antidiareic, antiinflamator gastric, antiinflamator pulmonar.

CIRESUL

Descriere:
Ciresul este un arbore inalt avand o coroana mare cu frunze ovale, dintate pe margini. Florile sunt albe, au 5 sepale, 5 petale si numeroase stamine. Fructele sunt rosii, albe sau negre. Infloreste in lunile aprilie-mai.

Recoltarea:
De la cires se recolteaza pedicelii (coditele) fructelor coapte, in momentul cand se culeg in scopuri alimentare.

Mod de uscare:

Coditele se usuca in straturi subtiri la soare sau in locuri bine aerisite. Din 2-4 kg codite proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari:

Ceaiul de codite de cirese are actiune diuretica. Intern: antidiareic, antiinflamator renal.

Dudul (Morus)

Descriere: Arbori prezentand frunze petiolate, dispuse altern, dintate pe margini, uneori lobate, prezentand 3-5 nervuri. Florile sunt de doua feluri: barbatesti si femeiesti. Fructul este carnos (duda), de culoare alba sau neagra in functie de specie. Infloreste in luna mai. Dudul este cultivat prin gradini, marginea soselelor etc.

Recoltarea: Se culeg frunzele tinere de la ambele specii, fara petiol.

Mod de uscare: Frunzele se intind in straturi subtiri pe rame in incaperi uscate. Pe cale artificiala, se usuca la o temperatura de 50-60 grade C. Din 3-4 kg frunze proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari: Sub forma de ceai se foloseste in diabet. Din radacina de dud negru, uscata si maruntita, se realizeaza un macerat in alcool (tinctura), care se foloseste la dizolvarea calculilor renali si ureterali (pietre la rinichi). Intern: antidiareic, alcalinizant, adjuvant in tratamentul diabetului.

MACIESUL

Descriere:

Macesul este un arbust, inalt de 1-3 m, avand ghimpi cu baza lata, iar varful curbat in jos in forma de secera. Frunzele sunt compuse, formate din mai multe foliole, de obicei 5-7, de forma ovala, dintate pe margini. La baza frunzelor se afla doua frunzisoare mai mici (stipele). Florile sunt de culoare roz, uneori albe, dispuse cate 2-3 la varful ramurilor. Fiecare floare este formata din 5 sepale, 5 petale, numeroase stamine dispuse pe un receptacul care la maturitate devine carnos si de culoare rosie. In acest receptacul, numit impropriu fruct, se afla numeroase achene, in realitate adevaratele fructe, carora in mod obisnuit li se spune seminte. Infloreste in luna iunie. Creste prin tufisuri, pe dealuri, la marginea drumurilor si a padurilor.

Recoltarea:

De la maces se recolteaza fructele in diverse stadii de coacere. Recoltarea incepe in momentul cand fructele trec de la culoarea caramizie spre rosu-portocaliu. Acest moment corespunde cu sfarsitul lunii august si inceputul lunii septembrie, perioada in care macesele contin cantitatea cea mai mare de vitamina C, principiul lor activ de baza.

Mod de uscare:

Pentru ca fructele sa-si pastreze continutul de vitamina C, ele trebuie uscate imediat dupa recoltare. Uscarea lor se face numai pe cale artificiala la o temperatura de 80-85 grade C. Din cca 2 kg fructe proaspete se obtine 1 gk produs uscat.

Intrebuintari:

Fructele de maces se folosesc ca vitaminizant pentru convalescenti si anemici. Semintele se folosesc ca diuretic. Intern: colagog, coleric, tonic vitaminizant, vasodilatator arterial, diuretic, impiedica formarea de calculi renali, inflamatii intestinale.

Observatii:

Perii care acopera semintele de macese sunt foarte iritanti, producand mancarimi. Se vor utiliza manusi, haine bine inchise la gat si maneci, iar la nas si gura se va purta masca din tifon. Ochii vor fi protejati cu ochelari.

NUCUL

Descriere:
Nucul este un arbore inalt pana la 30 m. Frunzele sunt asezate altern, divizate in 5-9 foliole de forma ovala, cu marginea intreaga, glabre pe fata superioara, cu smocuri de peri la subsuara nervurilor pe partea inferioara. Infloreste in luna mai, avand flori barbatesti si femeiesti pe acelasi arbore. Se gaseste cultivat in livezi, vii, gradini si sporadic prin padurile din regiunea deluroasa.

Recoltarea:

In scopuri medicinale se recolteaza frunzele fara petiol (foliolele) cand sunt inca tinere (luna iunie).

Mod de uscare:

Pentru ca sa-si pastreze culoarea naturala, frunzele trebuie uscate cat mai repede. Ele se intind in straturi subtiri in incaperi aerisite sau se usuca la caldura artificiala la o temperatura de 35-40 grade C. Din 3-4 kg de frunze proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari:

Sub forma de ceai se foloseste ca adjuvant in diabet, iar sub forma de bai in diferite boli de piele.

Intern: dezinfectant renal, antiseptic, antidiaretic, antidiabetic. Extern: antiseptic.

Urzica (Urtica dioica)

Descriere:

Urzica este o planta ierbacee, care creste pana la 150 cm inaltime, avand in pamant un rizom subtire, cilindric, de culoare albicioasa, lung si ramificat. Tulpinile sunt drepte, cu 4 muchii, acoperite cu frunze opuse, dintate pe margini. Atat tulpina cat si frunzele sunt prevazute cu peri urzicatori. La baza, frunzele sunt cordate. Urzica are flori femeiesti si barbatesti asezate pe tulpini diferite (dioica). Urzica creste pretutindeni, in locuri cultivate si necultivate, in santuri, pe langa drumuri, pe marginea apelor, in paduri si pe locuri grase unde au fost stane de oi.

Recoltarea:

De la urzica se recolteaza frunzele, incepand din luna mai si pana la sfarsitul toamnei.

Mod de uscare:

Frunzele se intind in straturi subtiri, in camere cu aerisire buna. Uscarea se poate face si inaer liber, in locuri ferite de lumina puternica. Uscarea cu aer cald se face la o temperatura de 50-60 grade C. Din 4,5-5,5 kg frunze proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari:

Urzica se foloseste ca diuretic si adjuvant in diabet. Intern: elimina acidul uric, actiune antimicrobiana, diuretic, antidiareic, vitaminizant, hemostatic, hipoglicemiant. Extern: stimuleaza refacerea tesuturilor, cicatrizant.

Observatii:

Pentru a feri pielea de perii urzicatori, care provoaca iritatii si mancarime. se vor folosi manusi in timpul recoltarii.

Vascul

Descriere:

Vascul este o planta semiparazita, inalta de 30-60 cm. Creste pe ramurile arborilor, avand aspectul unor tufe ramuroase, drepte sau aplecate in jos. Tulpina este scurta, cilindrica si groasa, ramificata din 2 in 2, ingrosata la nodri, de unde se rupe foarte usor, de culoare galben-verzuie, uneori galben-cenusie. Frunzele sunt opuse cu marginile intregi, lipsite de petioli, de culoare verzuie-galbena, groase si pieloase la pipait, lunguiet-ovale, mai late la varf decat la baza, cu varful rotunjit, fara peri, avand pe partea inferioara 4-5 nervuri vizibile. Lungimea frunzelor este de 2-4 cm, uneori mai mare sau mai mica. Ele nu cad toamna si raman verzi in timpul iernii. Florile sunt mici, lipsite de codita, asezate cate 2-3 la subsuara ramurilor. Vascul are doua feluri de flori, barbatesti si femeiesti, dispuse fiecare pe tufe separate. Fructele sunt de forma rotunda, la inceput de culoare verde, apoi alba, asezate cate 2-3 la un loc, prezentand 2 seminte acoperite cu o substanta cleioasa. Coacerea lor se termina in luna decembrie. O planta traieste cca 70 ani. Infloreste in lunile martie-aprilie. Vascul paraziteaza de preferinta plopii, salcia, mesteacanul, perii, merii, scorusii, paducelul, prunul, ciresul, salcamul, artarul, castanul, teiul, in general toate foioasele, coniferele si foarte rar frasinul, carpenul si arinul.

Recoltarea:

De la vasc se aduna ramurile tinere cu frunze. Recoltarea se poate face tot timpul anului.

Mod de uscare:

Uscarea vascului se face numai pe cale naturala, in incaperi bine aerisite, ferite de lumina. Din 2-3 kg planta proaspata se obtine 1kg produs uscat.

Intrebuintari:

Vascul se foloseste ca hipotensiv. Intern: cardiotonic, antimiotic, brahicardizant.

Observatii:

A nu se confunda vascul medicinal cu vascul de stejar sau margaritar (Loranthus europaeus), caracterizat prin: fructe de culoare galbui-inchis, de forma ovala, asezate in forma de strugure, si tulpini de culoare brun-negricioasa pana la cenusiu-inchis.

Tratamentul cu vasc se face numai sub control medical. Vascul este o planta parazita pe pomi fructiferi si unii arbori. S-a stabilit ca exista o corelatie intre toxicitatea plantei si provenienta sa(pe ce pom a crescut). Cel mai valoros vasc este cel crescut pe mar. In ordine descrescatoare urmeaza cel crescut pe par, brad, mesteacan, trandafir si frasin.

• < Anterior
• Următor >