Heringul ”HOLLANDSE MAATJESHARING”, Olanda a fost inregistrat ca si Specialitate Traditionala Garantata (STG).
Wierda, un istoric care a scris o carte despre descoperiri si descoperitori considera ca: „Obiceiul de a sara heringul si alte feluri de peste a fost descoperit de catre un pescar, Willem Beukelsen din Biervliet, […] un sat situat in partea de uscat a Flandrei. El a fost cel care a eviscerat pentru prima oara heringi, sarandu-i si punandu-i in butoaie pentru a-i putea debarca. A murit in 1397 si si-a pus pe blazon doua cutite de eviscerare. Se bucura de o mare reputatie, iar locuitorii arata si acum mormantul sau. Imparatul Carol V, caruia nu-i displacea heringul, […] a onorat memoria acestui om, astfel incat in anul 1556, impreuna cu sora sa Maria, Regina Ungariei, si cu Regina Frantei, a venit la Biervliet si a vizitat mormantul sau, rugandu-se pentru mantuirea sufletului acestuia.”
Faima olandezilor in domeniul pescuitului de hering s-a datorat mutarii procesului de eviscerare de la tarm pe mare ca urmare a interdictiei din 1384. Atunci cand pescarii olandezi nu au mai fost bineveniti in Schonen (Danemarca), acestia au inceput sa eviscereze pe mare heringul, care era apoi sarat in butoaie. Heringul eviscerat pe mare se golea mai bine de sange dupa ce murea, ceea ce este un mare avantaj. Heringul care este eviscerat dupa o anumită perioada de timp la tarm se goleste mai putin bine de sange deoarece sangele este deja coagulat.
Cunoscatorii remarca inca intotdeauna la un hering daca a fost eviscerat pe mare sau la tarm. Eviscerarea pe mare a heringului a reprezentat un punct de cotitura in istoria pescuitului de hering si acest lucru a adus Tarilor de Jos o deosebita faima. Incepand cu anul 1450, industria avea sa se dezvolte, transformandu-se in sectorul pescuitului de hering cu nave speciale denumite buis (buisnering), numit, din 1567, de Groote Visscherij, amplul sector comercial al pescuitului de hering. Pana in 1857, monopolul eviscerarii a fost detinut timp de decenii intregi de Schiedam, Vlaardingen si Maassluis, cele trei orase de pe fluviul Meuse. La sfarsitul anilor ’70 ai secolului trecut, s-a instituit o interdictie a pescuitului de hering in Marea Nordului ca urmare a reducerii stocurilor. Dupa 1983 a fost din nou autorizat pescuitul de hering in Marea Nordului la o scara limitata. Peste ani, comerciantii olandezi de hering si-au extins campul de activitate pana in Norvegia si, intr-o masura mai redusa, pana in Scotia.
In Olanda se sarbatoreste Vlaggetjesdag (Ziua steguletelor); odinioara, aceasta era ziua de dinaintea plecarii flotei de nave pentru pescuitul de hering. Acum se sarbatoreste insa sosirea „Hollandse maatjesharing”. Pentru prima data s-a facut publicitate pentru Vlaggetjesdag in 1947. Plecarea flotei avea o semnificatie simbolica si era o licarire de speranta pentru populatia nevoiasa.
