Dupa cum se arata intr-un nou raport publicat de Curtea de Conturi Europeana, este nevoie de mai multe eforturi daca se doreste ca UE sa dispuna de un sistem de control eficace in domeniul pescuitului. Potrivit auditorilor Curtii, statele membre si Comisia Europeana au realizat progrese in ultimii zece ani, insa UE nu dispune inca de un sistem de control aferent suficient de eficace pentru aputea sustine politica comuna in domeniul pescuitului.
Auditorii Curtii au efectuat vizite in patrustate membre: Spania, Franta, Italia si Regatul Unit (Scotia). Niciunul dintre cele patru state membre vizitate nu verificase in mod suficient exactitatea datelor privind capacitatea flotei sale de pescuit si a informatiilor cu privire la nave din registrul flotei. De asemenea, niciunul dintre aceste state nu verificase tonajul navelor sale de pescuit, iar doua dintre ele nu efectuasera nici verificarile necesare ale puterii motorului. In plus, Curtea a identificat discrepante semnificative intre detaliile privind nava inregistrata in registrul flotei si cele incluse in documentele justificative.
Potrivit constatarilor Curtii, in general, statele membre examinate puneau in aplicare in mod adecvat masurile de gestionare a pescuitului. Sistemele de monitorizare a navelor de pescuit prin satelit furnizau informatii importante pentru monitorizarea si controlul activitatilor de pescuit. Cu toate acestea, ca urmare a scutirilor prevazute de Regulamentul privind controlul, 89% din flota UE nu era monitorizata, lucru care a impiedicat gestionarea eficace a pescuitului in anumite activitati de pescuit si pentru anumite specii de peste.
„Statele membre nu au implementat deocamdata pe deplin Regulamentul UE privind controlul pescuitului” a declarat domnul Janusz Wojciechowski, membrul Curtii de Conturi Europene responsabil de raport, adaugand ca „unele dintre reglementari trebuie modificate daca se doreste ca statele membre sa controleze in mod eficace acest sector”.
Statele membre au gestionat bine utilizarea cotelor de pescuit care le-au fost alocate, insa, in cazurile in care au autorizat organizatiile de producatori sa gestioneze repartizarea cotelor, ele nu cunosteau intotdeauna care au fost criteriile utilizate. Din cauza acestei lipse de transparenta, a fost dificil sa se identifice cine sunt beneficiarii reali ai posibilitatilor de pescuit, sa se evalueze eventualul impact negativ asupra mediului si a economiilor locale si, dupa caz, sa se ia masurile corective care se impun. Curtea a identificat totodata exemple de bune practici, in care organizatiile profesionale din domeniul pescuitului impuneau membrilor lor sa respecte masuri de conservare suplimentare, dar mai specifice, in plus fata de cele prevazute de politica comuna in domeniul pescuitului.
Datele privind activitatile de pescuit colectate in cadrul Regulamentului privind controlul nu erau suficient de complete si de fiabile. Potrivit Curtii, datele privind capturile pentru navele care prezinta declaratii pe suport de hartie – o parte semnificativa a flotei UE – erau incomplete si, de multe ori, inregistrate incorect. Existau discrepante semnificative intre debarcarile declarate si inregistrarile ulterioare privind prima vanzare. Doua dintre cele patru state membre vizitate nu partajau si nu urmareau in masura suficienta informatiile cu privire la activitatile navelor de la un stat membru de pavilion la alt stat membru. Procesele statelor membre de validare a datelor erau insuficiente. In plus, existau diferente semnificative intre datele privind capturile totale inregistrate de statele membre si cele aflate la dispozitia Comisiei.
In general, statele membre vizitate au planificat si au efectuat in mod corespunzator inspectiile in domeniul pescuitului. Cu toate acestea, inspectorii nu beneficiau de un acces in timp real la informatii privind navele, ceea ce a redus eficacitatea inspectiilor, si, desi fusesera instituite proceduri de inspectie standardizate, ele nu erau intotdeauna utilizate. Rezultatele inspectiilor nu erau intotdeauna raportate corect si sanctiunile aplicate nu erau intotdeauna suficient de disuasive. Sistemul de puncte, una dintre principalele inovatii menite sa asigure un tratament egal al operatorilor de pescuit, varia foarte mult de la un stat membru vizitat la altul si chiar in cadrul aceluiasi stat membru.
Auditorii Curtii formuleaza oserie de recomandari in atentia Comisiei si astatelor membre, cu scopul de a imbunatati fiabilitatea informatiilor privind flotele de pescuit, monitorizarea masurilor de gestionare a pescuitului, fiabilitatea datelor privind pescuitul si inspectiile si sanctiunile.
Politica comuna in domeniul pescuitului a UE urmareste sa asigure durabilitatea stocurilor de peste si a sectorului pescuitului pe termen lung. Multe stocuri continua sa fie pescuite excesiv, astfel incat sunt necesare eforturi suplimentare pentru o gestionare eficace a pescuitului. Prin urmare, politica comuna in domeniul pescuitului include masuri de limitare acapacitatii flotei de pescuit si de gestionare a pescuitului prin impunerea unor limite in ceea ce priveste capturile, cum ar fi cotele, si activitatile de pescuit si restrictii privind efortul de pescuit sau norme tehnice pentru anumite activitati de pescuit.
Succesul politicii comune in domeniul pescuitului depinde de conceperea si punerea in aplicare a unui sistem eficace de control. Ultima reforma a sistemului de control dateaza din 2009 si ea a avut drept scop corectarea deficientelor grave ce fusesera identificate de Curte in Raportul sau special nr.7/2007.
Raportul special nr.8/2017, intitulat „Controalele din domeniul pescuitului in UE: sunt necesare eforturi suplimentare”, este disponibil in 23 de limbi ale UE pe site-ul Curtii (eca.europa.eu).
Curtea de Conturi Europeana
Dupa cum se arata intr-un nou raport publicat de Curtea de Conturi Europeana, este nevoie de mai multe eforturi daca se doreste ca UE sa dispuna de un sistem de control eficace in domeniul pescuitului. Potrivit auditorilor Curtii, statele membre si Comisia Europeana au realizat progrese in ultimii zece ani, insa UE nu dispune inca de un sistem de control aferent suficient de eficace pentru aputea sustine politica comuna in domeniul pescuitului.
Auditorii Curtii au efectuat vizite in patrustate membre: Spania, Franta, Italia si Regatul Unit (Scotia). Niciunul dintre cele patru state membre vizitate nu verificase in mod suficient exactitatea datelor privind capacitatea flotei sale de pescuit si a informatiilor cu privire la nave din registrul flotei. De asemenea, niciunul dintre aceste state nu verificase tonajul navelor sale de pescuit, iar doua dintre ele nu efectuasera nici verificarile necesare ale puterii motorului. In plus, Curtea a identificat discrepante semnificative intre detaliile privind nava inregistrata in registrul flotei si cele incluse in documentele justificative.
Potrivit constatarilor Curtii, in general, statele membre examinate puneau in aplicare in mod adecvat masurile de gestionare a pescuitului. Sistemele de monitorizare a navelor de pescuit prin satelit furnizau informatii importante pentru monitorizarea si controlul activitatilor de pescuit. Cu toate acestea, ca urmare a scutirilor prevazute de Regulamentul privind controlul, 89% din flota UE nu era monitorizata, lucru care a impiedicat gestionarea eficace a pescuitului in anumite activitati de pescuit si pentru anumite specii de peste.
„Statele membre nu au implementat deocamdata pe deplin Regulamentul UE privind controlul pescuitului” adeclarat domnulJanusz Wojciechowski, membrul Curtii de Conturi Europene responsabil de raport, adaugand ca „unele dintre reglementari trebuie modificate daca se doreste ca statele membre sa controleze in mod eficace acest sector”.
Statele membre au gestionat bine utilizarea cotelor de pescuit care le-au fost alocate, insa, in cazurile in care au autorizat organizatiile de producatori sa gestioneze repartizarea cotelor, ele nu cunosteau intotdeauna care au fost criteriile utilizate. Din cauza acestei lipse de transparenta, a fost dificil sa se identifice cine sunt beneficiarii reali ai posibilitatilor de pescuit, sa se evalueze eventualul impact negativ asupra mediului si a economiilor locale si, dupa caz, sa se ia masurile corective care se impun. Curtea a identificat totodata exemple de bune practici, in care organizatiile profesionale din domeniul pescuitului impuneau membrilor lor sa respecte masuri de conservare suplimentare, dar mai specifice, in plus fata de cele prevazute de politica comuna in domeniul pescuitului.
Datele privind activitatile de pescuit colectate in cadrul Regulamentului privind controlul nu erau suficient de complete si de fiabile. Potrivit Curtii, datele privind capturile pentru navele care prezinta declaratii pe suport de hartie – o parte semnificativa a flotei UE – erau incomplete si, de multe ori, inregistrate incorect. Existau discrepante semnificative intre debarcarile declarate si inregistrarile ulterioare privind prima vanzare. Doua dintre cele patru state membre vizitate nu partajau si nu urmareau in masura suficienta informatiile cu privire la activitatile navelor de la un stat membru de pavilion la alt stat membru. Procesele statelor membre de validare a datelor erau insuficiente. In plus, existau diferente semnificative intre datele privind capturile totale inregistrate de statele membre si cele aflate la dispozitia Comisiei.
In general, statele membre vizitate au planificat si au efectuat in mod corespunzator inspectiile in domeniul pescuitului. Cu toate acestea, inspectorii nu beneficiau de un acces in timp real la informatii privind navele, ceea ce a redus eficacitatea inspectiilor, si, desi fusesera instituite proceduri de inspectie standardizate, ele nu erau intotdeauna utilizate. Rezultatele inspectiilor nu erau intotdeauna raportate corect si sanctiunile aplicate nu erau intotdeauna suficient de disuasive. Sistemul de puncte, una dintre principalele inovatii menite sa asigure un tratament egal al operatorilor de pescuit, varia foarte mult de la un stat membru vizitat la altul si chiar in cadrul aceluiasi stat membru.
Auditorii Curtii formuleaza oserie de recomandari in atentia Comisiei si astatelor membre, cu scopul de a imbunatati fiabilitatea informatiilor privind flotele de pescuit, monitorizarea masurilor de gestionare a pescuitului, fiabilitatea datelor privind pescuitul si inspectiile si sanctiunile.
Politica comuna in domeniul pescuitului a UE urmareste sa asigure durabilitatea stocurilor de peste si a sectorului pescuitului pe termen lung. Multe stocuri continua sa fie pescuite excesiv, astfel incat sunt necesare eforturi suplimentare pentru o gestionare eficace a pescuitului. Prin urmare, politica comuna in domeniul pescuitului include masuri de limitare acapacitatii flotei de pescuit si de gestionare a pescuitului prin impunerea unor limite in ceea ce priveste capturile, cum ar fi cotele, si activitatile de pescuit si restrictii privind efortul de pescuit sau norme tehnice pentru anumite activitati de pescuit.
Succesul politicii comune in domeniul pescuitului depinde de conceperea si punerea in aplicare a unui sistem eficace de control. Ultima reforma a sistemului de control dateaza din 2009 si ea a avut drept scop corectarea deficientelor grave ce fusesera identificate de Curte in Raportul sau special nr.7/2007.
Raportul special nr.8/2017, intitulat „Controalele din domeniul pescuitului in UE: sunt necesare eforturi suplimentare”, este disponibil in 23 de limbi ale UE pe site-ul Curtii (eca.europa.eu).
