Implementarea principiilor HACCP in ferme ofera o abordare de bun simt a sigurantei alimentelor de origine animala, de-a lungul intergului lant alimentar (de la ferma la furculita), dar aduce totodata o imensa dimensiune si complexitate programului de siguranta a alimentelor.

 

 

 

Siguranta alimentelor este o problema globala si esentiala pentru viitorul aviculturii. Pentru a creste siguranta alimentelor in domenii importante din avicultura cum ar fi biosecuritatea, cresterea si hranirea pasarilor, sunt aplicate diverse programe de management si control.

Dintre programele mai cunoscute in domeniu sunt cele legate de Asigurarea Calitatii, bune practici de prelucrare a furajelor combinate(GMP) si HACCP in fermele de reproductie, fermele de pui de carne, fabricile de nutreturi combinate, unitatile de abatorizare si procesare si diverse programe de biosecuritate.

Semnificatia HACCP este analiza riscului si a punctelor critice de control si anume:

• • Hazard (Riscul)
  • Analysis (Analiza)
  • Critical (Critice)
  • Control (Controlul)
  • Points (Punctelor)

HACCP = Analiza Riscului si Controlului Punctelor Critice. Acest concept se constituie intr-un sistem de 7 principii ce privesc siguranta alimentatiei.

1. Analiza riscului
   1. • Identificarea riscului microbiologic si controlul patogenilor
2. Controlul Punctelor Critice
   1. • Set de masuri, cu scopul reducerii pericolului de imbolnavire a pasarilor
3. Limite Critice
   1. • Nivelul la care trebuie redus riscul
4. Monitorizare
   1. • In ce masura decontaminarea facuta in fermele avicole respecta limitele admise
5. Corectie
   1. • Masurile se impun daca limitele minime admise nu se respecta
6. Inregistrare
   1. • Se vor intocmi evidente privind masurile de decontaminare
7. Verificare

Corectitudinea implementarii Strategiei HACCP

Sistemul de productie avicola pentru ambele produse finite, carne de pasare si oua de consum, trebuie privit ca un sistem integrat de la nivelul fermelor de genetica si pana la produsul alimentar propriu zis.

Toate etapele de productie influenteaza calitatea carnii si a oualor, prin specificitatea lor, si acestea pot conduce in final la imbunatatirea sau deprecierea calitatii. Fiecare etapa din productie este in esenta un proces de fabricatie, iar calitatea si eficienta produsului finit la nivelul fiecarui stagiu de productie depinde de calitatea materiilor prime, gradul de instruire al personalului, consumurile specifice si tehnologice cu care se lucreaza.

Exista trei tipuri de contaminanti ce pot fi introdusi in ferme. Acestia sunt:

• • Contaminanti microbiologici: bacteriile, parazitii si virusurile
  • Contaminanti chimici: hidrocarburi clorurate, medicamente, metale grele si biotoxine
  • Contaminanti fizici: Corpuri straine, tesuturi patologice

In intregul lant integrat de productie avicola exista 5 Puncte Critice, prin care agentii patogeni pot patrunde in ferme. Punctele critice se mai numesc si transmitatori si sunt reprezentati de:

1. Transmitatorii progenitali
Ouale de incubatie pot servi drept transmitatori vii de agenti microbiologici de importanta sanitara publica, datorita contaminarii ovarului sau oviductului gainii de reproductie si a cojii oului.

Puii proveniti din oua de incubatie contaminate pot fi infectati la ecloziune si pot transmite acesti germeni si altor populatii de pasari. In functie de agentul microbian implicat, o populatie infectata astfel poate ramane infectata toata viata. Acest mod de transmitere a contaminarii microbiologice se numeste contaminare verticala prin oua sau material biologic. Din aceasta cauza este foarte important ca loturile de reproductie din nivelele superioare biologice sa fie indemne de boli cu transmitere verticala.

2. Transmitatorii furajeri
Ingredientele furajere de origine animala (in special), dar si celelalte materii prime furajere, echipamentele fabricii de nutreturi combinate, echipamentele de livrare a furajelor combinate, dotarile si metodele de pastrare a furajelor in ferme, pot fi transmitatori inerti ai contaminantilor microbiologici si chimici.

3. Transmitatorii ambientali
Amplasamentul, cladirile si echipamentul fermei, oamenii care lucreaza, parazitii, animalele salbatice si domestice pot fi transmitatori vii sau inerti ai contaminantilor microbiologici, chimici sau fizici.

4. Transmitatori prin apa
Sursa de apa a fermei, sistemul de alimentare cu apa si chiar apa pot fi transmitatori inerti ai contaminantilor microbiologici si chimici pentru pasarile care consuma apa.

5. Alti transmitatori – furnizorii
Asternutul, dezinfectantii, medicamentele, produsele biologice, etc. pot fi transmitatori inerti ai contaminantilor microbiologici si chimici.

Medic veterinar
Dr. Diana Galatanu