Pica este o boala a pasarilor cu cauzalitate foarte variata, fiind caracterizata prin tendinta pasarilor de a consuma elemente straine fata de cele care intra in mod normal in componenta ratiei. Cauzele aparitiei bolii sunt complexe si variate. Aceste pot fi: aparitia unor tulburari nervoase, digestive, aparitia unor boli de nutritie cauzate de administrarea unor ratii alimentare neechilibrate, unilaterale, carentate mineral, vitaminic, proteic, lipsa sau excesul unor aminoacizi esentiali.
Faptul ca sindromul de pica apare deseori spre sfarsitul iernii, inclina spre incriminarea cauzala a etiologiei nutritionale. In acelasi timp, nerespectarea factorilor de zooigiena si supraaglomerarea sunt elemente favorizante ale aparitiei sindromului de pica. Deseori boala apare ca o psihonevroza, in care “imitatia” si “starea de plictiseala” pot avea un rol important.
In loturile de pasari se stabilesc intotdeauna o “ierarhie de grup”, motiv pentru care, unele pasari devin agresive cu congenerele lor, agresivitate care se extinde prin imitatie si la alte pasari din lot. Faptul ca pasarile atacate de obicei nu se apara, determina pierderi destul de mari, uneori chiar mortalitate. Aceste manifestari de agresivitate la pasari sunt destul de variate. Pasarile agresive smulg penele pasarilor vecine, sau chiar penele proprii. Acest fenomen, de smulgere a penelor cu ciocul si aruncarea lor, se numeste “PICA” sau “PICAJ”, sau pterofagie, in cazul in care penele smulse sunt consumate de catre pasarea agresoare. Urmarea acestui fenomen prin repetare, se ajunge la deplumare si ranire a pielii. Repetarea acestor fenomene, cu intensitate si frecventa din ce in ce mai mare, duce in cazuri destul de numeroase la canibalism, cazuri in care se observa ciugulirea pielii in jurul cloacei, care se perforeaza, iar intestinele pot iesi in exterior (eventratie), se produc hemoragii grave, soldate cu moartea. Spargerea cojii oualor imediat dupa ouat si consumarea continutului oului de catre gainile afectate de picaj (ovofagia), este un alt semn de manifestare a picajului.
Diagnosticul clinic este foarte usor de stabilit, pe baza simptomelor descrise. Boala evolueaza cronic si poate produce pierderi importante prin mortalitate si scaderea productivitatii prin reducerea productiei de oua sau diminuarea sporului de crestere in greutate.
Tratamenul bolii are in vedere asigurarea de ratii alimentare complete si complexe, cu aport suficient de clorura de calciu, fosfor, vitamine, microelemente minerale etc. La primele semne de pica, pasarile bolnave se elimina din lot. Odata aparuta boala, se face corectarea factorilor deficitari favorizanti, respectiv, masuri de asigurare a factorilor dietetici de igiena, corectarea si echilibrarea ratiilor de hrana (mai ales prin folosirea premixurilor vitamino-minerale din nutreturile combinate). In acelasi timp se imbunatatesc conditiile de zooigiena, privind temperatura, umiditatea, densitatea pasarilor in adaposturi, evitand supra-aglomerarea si se va reduce timpul de iluminat si intensitatea luminii, prin folosirea becurilor infrarosii sau de culoare rosie. In acelasi timp se va evita plictiseala, prin acces la padocuri cu pamant si inierbate, caz in care se face posibila “scormonirea”. In acelasi scop, in padocuri se vor arunca pe jos boabe de graunte, morcovi, varza, etc. al caror consum asigura pasarilor o “activitate” permanenta si eliminarea plictiselii.
In fermele mici si mijlocii, prin asigurarea acestor masuri antipicaj, se pot obtine rezultate satisfacatoare, in timp ce, in exploatatiie mari si foarte mari, de tip industrial, in care pasarile sunt tinute in baterii, cu limitarea extrema a miscarii, combaterea fenomenului este foarte dificila iar eficienta limitata.
Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica
