Ecoturismul este o forma de turism desfasurata in arii naturale, avand scopul de a cunoaste natura, cultura locala, de a proteja mediul, dar si de a asigura activitati generatoare de beneficii pentru populatia locala. Ecoturismul s-a dovedit o sursa importanta de venituri pentru ariile naturale care au nevoie de protectie in permanenta.
In Kenya, la inceputul anilor 70, beneficiile economice ale turismului in ariile salbatice au depasit cu mult vanatoarea de animale, care a si fost interzisa in 1977. In anii ´80, padurile tropicale si recifele de corali au devenit subiectul unor nenumarate studii stiintifice si filme documentare. Acest interes a condus la aparitia unor mici afaceri locale. Treptat, aceste afaceri au devenit prospere in tari precum Ecuador si Costa Rica, si astfel ecoturismul a inceput sa se dezvolte pentru a satisface nevoile unor grupuri mici de turisti. La inceputul anilor 80, intreprinzatorii din turismul bazat pe atractiile naturale au inceput sa prospere in intreaga lume. Touroperatorii care au vandut produsele turistice in Insulele Galapagos, Costa Rica, Kenya si Nepal pot fi considerati pionieri ai ecoturismului de azi.
Industria turismului in ansamblu, inclusiv ecoturismul, genereaza acum peste 10 la suta din produsul intern brut mondial, iar pentru 83 % din tarile lumii, turismul reprezinta una dintre primele cinci surse de schimb valutar.
Ecoturismul a atins 7% din piata turistica in 1998, repectiv 45 milioane de ecoturisti, inregistrandu-se o creste de pana la 70 milioane de persoane in 2010. Spre exemplu, numarul vizitatorilor straini in parcurile nationale din Costa Rica a crescut de la 65.000 in 1982 la 273.000 in 1991 (o crestere anuala de 30%).
Ratele de crestere a numarului de vizitatori in arii naturale cele mai mari s-au inregistrat in: Africa de Sud 19,3%; Costa Rica 9.0%; Indonezia 8.0%; Belize 6.0%; Ecuador 3.5%; Botswana 3.1%.
Desi Europa de Vest, este o piata turistica importanta, cercetarile arata ca europenii cauta mai mult turismul rural din Europa decat turismul in arii naturale, pentru ca exista putine zone salbatice comparativ cu celelalte continente. Nord europenii sunt cei care manifesta un interes deosebit pentru ecoturism. In ariile naturale ale lumii, 71% dintre turistii care le viziteaza provin din Europa (Elvetia, Germania, Suedia, Norvegia, Finlanda).
Organizatia Mondiala a Turismului considera ca ecoturismul, alaturi de turismul cultural si turismul de aventura vor avea cea mai spectaculoasa evolutie in urmatorii zeci de ani. Dorinta de a invata si de a trai experienta naturii este influentata de schimbarea atitudinii fata de mediu, dezvoltarea educatiei de mediu in clasele primare si gimnaziale si dezvoltarea mijloacelor mass-media pe teme de mediu. Intr-un raport din 1997 privind turismul de aventura, s-a constatat ca aproximativ jumatate din populatia Statelor Unite a participat la diverse forme de calatorii in sfera ecoturismului sau turismului de aventura. Daca initial ecoturismul se adresa turistilor cu niveluri de venit si educatie ridicate, clientela sa se extinde acum, pe masura ce oamenii invata sa cunoasca si sa iubeasca planeta noastra.
Internetul face posibila vizitarea oricarei tari, in orice moment prin oferta turistica si astfel turistii cheltuiesc peste 200 de miliarde dolari in fiecare an. Ecoturismul astazi a luat avant in regiuni precum: Sao Paulo (Brazilia), Dhaka, golful Bengal (Bangladesh), India sau China.
Casutele ecologice de vacanta (ecolodges) au capatat o puternica tendinta de piata la nivel mondial. Proiectate de arhitecti inspirati, la standarde ridicate de protectie a mediului, utilizand energia din surse regenerabile, reducand deseurile, compostand si avand propriile lor gradini ecologice, casutele ecolodges sunt intalnite in numeroase zone tropicale, precum: Caiman (Ecuador), Pantanal (Brazilia) Kosrae (Micronezia), Thailanda, Vietnam, Maldive, etc.
Profilul ecoturistului este in general urmatorul: varsta – 35-54 ani; sexul – 50% femei si 50% barbati; nivel al venitului mai ridicat; nivel ridicat de educatie (82% fiind absolventi de studii superioare); suporteri sau membri ai unor organizatii bazate pe natura; interesati de publicatiile orientate spre natura si activitati in aer liber; prefera calatorii de 8-14 zile; cheltuiesc mai mult, platind sume considerabile pe echipamente, cotizatii, reviste; prefera sa calatoreasca in cuplu (peste 60%); acorda mare incredere recomandarilor celorlalti dar si diferitelor forme de materiale scrise; iar natura (flora, fauna, relieful) este principala motivatie a ecoturistilor. Ecoturistii nu vor numai sa vada natura, ci si sa o experimenteze si sa invete despre ea. Ei sunt interesati si de istorie, de alte culturi, le place sa participe la diverse activitati in aer liber si sa aprecieze oportunitatea de a intalni oameni noi. Ecoturistii prefera facilitati de cazare cu confort mediu sau chiar de baza, cum sunt cortul, cabana, motelul, pensiunea sau hanul.
