Transhumanta este un sistem de productie extensiv, eficient economic, practicat de catre ciobanii care detin efective de 500 – 2.000 capete oi.
Transhumanta este miscarea turmelor de oi, insotite de cativa asini, capre cai si bovine care se deplaseaza vara spre pasunile de munte si iarna spre pasunile de campie si lunci, pasuni plasate, adesea la sute de kilometri. A aparut si s-a dezvoltat ca o necesitate economica, pentru crescatorii de oi, care nu dispun in zonele de origine, de suficiente resurse furajere necesare cresterii si exploatarii efectivelor de ovine.
Drumurile de transhumanta, erau corect marcate pe harti, in trecut, si depaseau granitele Romaniei. Astazi, acestea se regasesc numai intre granitele Romaniei, insa tot pe vechile directii (S – E, N – V, S – V).
In fata evolutiilor sociale si agricole ale secolului al 21-lea, transhumanta, este intr-un continuu declin. Acum, este practicata numai de ciobanii din judetele Sibiu, Hunedoara, Gorj, Brasov, etc.
La nivel european transhumanta este recunoscuta prin Carta europeana a transhumantei semnata in anul 1997 la Cuenca, Spania.
In Romania transhumanta, este reglementata prin ordinul comun al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor si ministrul administratiei publice nr. 226/235/2003 care aproba Strategia privind organizarea activitatii de imbunatatire si exploatare a pajistilor la nivel national, pe termen mediu si lung.
Pentru desfasurarea in bune conditii a transhumantei, sunt prevazute masuri ca:
- organizarea transhumatei se face de catre specialistii din cadrul Directiei de agricultura si dezvoltare rurala judeteana, impreuna cu cei de la consiliile locale;
- miscarea efectivelor de ovine dintr-un judet in altul se face numai cu avizul organelor sanitare veterinare din judetul de origine;
- proprietarii de ovine trebuie sa ia legatura cu organele sanitare veterinare din zona unde s-au deplasat, in vederea executarii actiuniilor imuno-profilactice;
- proprietarii de ovine au obligatia de a proteja culturile din zona in care s-a stabilit turma de oi.
In UE, transhumanta este conditionata astfel:
- cel putin 90% din animalele sunt pasunate, timp de cel putin 90 de zile consecutive, intr-o zona eligibila;
- sediul exploatatiei este situat intr-o zona geografica bine definita pentru care statul membru a stabilit ca transhumanta este o practica traditionala de crestere a ovinelor si / sau caprinelor si ca aceste deplasari de animale sunt necesare din cauza absentei unei cantitati suficiente de furaje;
CE nu cere unui stat membru sa interzica transhumanta, ci sa delimiteze clar anumite zone in care este necesar ca acest proces sa existe. Mai mult, CE recomanda fiecarui stat membru sa incurejeze transhumanta prin prime suplimentare acordate fermierilor.
Incepand cu 1 ianuarie 2007, Romania ca stat membru al Uniunii Europene ar fi trebuie sa notifice la Bruxelles care sunt zonele stabilite pentru practicarea transhumantei si sa precizeze in Planul National Strategic pentru Dezvoltare Rurala formele de sprijin financiar acordate pentru incurajarea acestei practici traditionale.
Autoritatile romane din dorinta de a nu ramane in afara UE, au rezolvat mult mai repede acesta problema prin declararea transhumantei ca fiind ilegala si prin stabilirea unor amenzi de pana la 3.000 de lei pentru ciobanii care continua sa o practice.
La inceputul anul 2008, ciobanii au cerut ca Ministerul Agriculturii sa stabileasca in cel mai scurt timp traseele pentru transhumanta, lucru care sa si realizat la inceputul lunii februarie.
