In Dobrogea, cresterea caprelor a reprezentat o activitate cu traditii bogate.
Un rol deosebit in dezvoltarea cresterii caprinelor in Dobrogea l-au avut si populaţiile de aromani stabiliti aici, care, incepand din anul 1925, au introdus un efectiv important de caprine din zonele muntoase ale Greciei, Albaniei si Bulgariei. De aceea, efectivele de caprine existente sunt heterogene din punctul de vedere al insusirilor morfo-productive, la care mai adaugam si faptul ca, pana in prezent, nu au fost organizate masuri de selectie si ameliorare bine dirijate.
Si in Dobrogea, dinamica cresterii efectivului de caprine a fost evidenta in ultimii ani. Astfel, numai in judetul Constanta fata de un efectiv de 19,3 mii capete existent in anul 1984, aceste a crescut la 32.000 mii in anul 1989. Se estimeaza ca in prezent, in judetele Constanta si Tulcea sunt crescute peste 80 mii caprine, din care 64 mii capre de reproductie.
Caprele sunt raspandite in toate localitatile dar mai ales in zonele cu denivelari de teren (muntii Macinului), in preajma padurilor cu pasuni naturale (Topolog, Izvoare, Deleni, Baneasa, Dumbraveni), dar si pe langa orase si comune cu multi locuitori (Constanta, Ovidiu, Mihail Kogalniceanu, Baia, Cogealac), unde cerintele consumului de lapte sunt mari.
Productia medie de lapte (produsul principal al caprinelor ) se situeaza intre 180-250 litrii intr-o lactatie, productie in care limitele de variabilitate sunt foarte largi, de la 110 la 450 litrii, acestea fiind influentate in mod direct de furajare, sistemul de intretinere, gradul de ameliorare. Prolificitatea este cuprinsa, intre 140- 170%. Sunt animale foarte mobile, rustice si rezistente.
In Dobrogea, crescatorii folosesc, in marea majoritate, sistemul extensiv de crestere, caprele asigurandu-si in cea mai mare parte a timpului singure necesarul de hrana. In functie de numarul de capre si posibilitatile de furajare, acestea se pot intretine cate 1-2 pe langa gospodarie, in turme separate sau in turmele de oi. Sunt frecvente situatiile cand, in acest sistem de intretinere pentru perioada de pasunat, se constituie turme de capre pe localitati.
Adaposturile sunt foarte simple, de forma si marime diferita, adesea sunt inchise, intunecoase, dar calduroase. De regula, adaposturile se fac din pereti de scandura cu acoperisul intr-o apa, prevazute cu podea din pamant batut. In interior, de-a lungul unui perete, se fixeaza ieslea, prevazuta cu gratar pentru administrarea furajelor de volum.
Din punctul de vedere al calitatii ecotipului de caprine dobrogene (atat de heterogen privind provenienta: capra locala, capra carpatina si chiar capra alba de Banat), respectiv al conformatiei si dezvoltarii corporale, productiei de iezi si de lapte, in general el se caracterizeaza printr-o foarte larga variabilitate sau lipsa de uniformitate. Cu toate acestea, in cadrul actualei populatii de caprine din Dobrogea se gasesc numeroase exemplare cu productii mari de lapte, care pot contribui la formare unor eventuale nuclee de selectie pentru producerea materialului ameliorator prin cresterea in rasa curata, servind totodata si ca material biologic de incrucisare cu unele rase ameliorate din import.
Capra este una din speciile care se preteaza la o exploatare eficienta, in special cand cresterea se face in zone traditionale, unde, atat atasamentul pentru animal, cat si spiritul de emulatie dintre crescatori au promovat treptat, poate in mod inconstient selectia unor insusiri productive. Este bine de stiut ca laptele produs de capre poate depasi de 10-20 ori propria greutate corporala in functie de gradul lor de ameliorare si nivelul alimentatiei aplicat, comparativ cu vaca, la care aceste este de numai 6-8 ori mai mare.
Un lucru este cert, aceasta specie are conditii pedoclimatice si social-economice pentru a se dezvolta in viitor, atat in Dobrogea, cat si in toata ţara, cu conditia sa renuntam a considera in continuare capra ca fiind „vaca saracului”.
Un rol important in modificarea potentialului genetic productiv il va constitui depistarea unor populatii sau ecotipuri cu insusiri morfoproductive mai valoroase, in vederea producerii materialului de prasila indeosebi tapi de reproductie, elaborarea programelor specifice de ameliorare si scheme de selectie diferentiate. Tipul urmarit a se obtine in urma acestor lucrari de selectie si ameliorare trebuie sa indeplineasca urmatoarele: talie mare, format corporal tipic animalelor de lapte, greutatea corporala la femele de peste 45 kg, iar la masculi de peste 65 kg, productie mare de lapte, de 500-700 litri/lactatie; prolificitate 180-200%.
Pentru obtinerea unor rezultate bune in ameliorarea caprelor este necesara elaborarea de metode si tehnologii de crestere ameliorare si exploatare, care sa valorifice cat mai eficient potentialul productiv al caprelor. In realizarea acestor obiective, trebuie sa se implice in mod direct fermierii si crescatorii de capre, Asociatia Caprirom, Institutele si Statiunile de ovine si caprine. Dinamica ascendenta a efectivelor de caprine, cresterea continua a productiei de lapte arata ca a venit timpul pentru inceperea acestor demersuri .
Sursa: www.caprirom.ro
