Vasta regiune montana cu relief abrupt din sud-estul Spaniei constituie aria de productie a ovinelor din rasa „Segureña” cu o populatie de peste 1,3 milioane de femele adulte. In aceste zone cu clima tipic continentala, cu ierni reci si grele si cu veri calde si uscate, cu importante variatii termice zilnice si cu precipitatii rare si neregulate, oile din rasa „Segureña”, sunt singurele capabile sa traiasca si sa produca in aceste conditii.
Aceasta rasa autohtona, caracterizata printr-un grad ridicat de rusticitate, a trebuit sa evolueze pentru a se adapta si a supravietui in acest mediu abrupt si dur.
Rasa „Segureña” este destinata in principal productiei de carne. Acest lucru a permis obtinerea unor miei ce produc carcase cu randament mare care, la greutatea optima de sacrificare, le confera caracteristici distinctive de mare calitate in raport cu alti miei din aceeasi categorie de greutate, carnea fiind deosebit de apreciata de consumatori.
Mieii sunt intarcati la aproximativ 45 de zile si sacrificati la aproximativ 90 de zile.
Din mieii acestei rase se obtin in mod traditional carcase cu o greutate cuprinsa intre 9 kg si 13 kg, cu o conformatie foarte buna (clasele de conformatie R si O), a caror carne prezinta o culoare roz-pal sau roz, cu un grad optim de acoperire si de infiltrare cu grasime. Carnea este suculenta si frageda datorita infiltrarii specifice cu grasime a muschilor animalelor, fiind lipsita de mirosul si de gustul de seu datorita greutatii reduse la sacrificare.
Caracteristicile zonei au determinat adaptarea sistemului de productie a ovinelor din rasa „Segureña”, gratie unei gestiuni speciale, la duritatea conditiilor respective. Cresterea ovinelor se realizeaza in regim extensiv sau semiextensiv, constituind un model de exploatare mixta ovine/pasuni naturale si ovine/cereale, in cadrul caruia se desfasoara practicile traditionale.
Animalele adulte raman pe pasune pe tot parcursul anului, innoptand in adaposturi sau, uneori, direct pe camp. Pasunatul permite valorificarea atat a vegetatiei spontane, cat si a resturilor de cereale de pe miristi si a plantelor leguminoase furajere si, ocazional, a pajistilor permanente irigate, exploatandu-se astfel, in fiecare anotimp, potentialul ariei de productie. Pasunatul poate fi completat, atunci cand este necesar, cu administrarea de suplimente alimentare.
Transhumanta este practicata de un numar redus de exploatatii si consta in deplasarea turmelor pe distante lungi, pana in zonele traditionale de pasunat temporar din aria geografica.
