O conditie esentiala pentru realizarea unui spor de efective si implicit de produse animaliere o constituie starea de sanatate a animalelor, conditie care determina o preocupare importanta a serviciilor sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor in perspectiva prevenirii bolilor transmisibile la animale, protejarea populatiei de bolile transmisibile de la animale la om, protectia si bunastarea animalelor, asigurarea pietei de consum cu produse animaliere cu origine cunoscuta si salubre.

Ingrijirea ovinelor crescute in sistem traditional pe durata unui an este extrem de importanta din punct de vedere tehnologic, dar si pentru felul in care aceasta specie reuseste sa reziste unor boli nespecifice (tehnopatii) generate de nerespectarea conditiilor de crestere si exploatare, sau fata de boli cauzate de virusi, bacterii, sau paraziti.

Pentru a asigura o stare de sanatate buna, se impune monitorizarea permanenta a efectivului de ovine prin examene clinice, prin respectarea normelor tehnologice, a normelor de furajare si adapare, a conditiilor de igiena si prin examene anatomo-patologice, la animalele moarte sau sacrificate, dupa caz, actiuni in responsabilitatea proprietarilor de animale si a medicilor veterinari de libera practica, organizati in conditiile legii, in baza unui contract de colaborare.

Masurile de monitorizare, prevenire si combatere a bolilor la ovine, pe parcursul unui an se desfasoara avand in vedere specificul actiunilor care sunt grupate in actiuni obligatorii, la cerere si de necesitate, iar dupa sezon, in actiuni derulate in functie de anotimpul in care ne aflam, animalele fiind fie in perioada de stabulatie sau in perioada de pasunat.

In perioada de stabulatie a ovinelor, respectiv in lunile decembrie – martie, sunt recomandate urmatoarele actiuni sanitar-veterinare:

• • adapostirea ovinelor in spatii corespunzatoare speciei / categoriei de varsta / starii fiziologice, care sa asigure in principal densitatea si normele de bunastare si biosecuritate la parametrii normali (asternut curat, spatii dezinfectate si varuite, microclimat).
  • inspectia zilnica a efectivului de ovine acordandu-se o atentie speciala la aspectul corporal in ansamblu, la miscarlie animalelor, la rumegare, la schimbarile de comportament, existenta unor diverse rani sau plagi si starea ongloanelor.
  • efectuarea coditului la oile fatatoare, inlaturarea invelitorile fetale si a straturilor de asternut ud cu lichidele scurse in timpul fatarii, prevenind astfel raspandirea unor boli.
  • ovinele bolnave sau ranite sa fie izolate in adaposturi sau boxe speciale, cu asternut uscat si confortabil si sa fie consultate, de medicul veterinar.
  • controlul general si permanent al furajarii prin administrarea unor ratii echilibrate nutritiv in conditii igienice, aditivate cu suplimente minerale adecvate si cu un aport mai mare pe baza de cereale, evitarea administrarii de furaje (silozuri sau radacinoase) inghetate care pot provoca avorturi sau alte afectiuni grave.
  • controlul starii de intretinere a mieilor, asigurand o cantitate suficienta de colostru fie prin supt, fie prin administrarea din alte surse, suplimentarea furajarii lor prin acces treptat pana la intarcare, la alte sortimente de furaje proaspete, fibroase sau concentrate si la apa de calitate, la discretie.
  • administrarea la miei in primele doua saptamani dupa fatare, preventiv, vitamina E si Selenit de Sodiu, injectabil, 2 ml/10 kg greutate vie, subcutanat.
  • efectuarea unor actiuni imunoprofilactice importante pentru aceasta perioada: vaccinarea contra anaerobiozei, a avortului salmonelic si agalaxiei. Se efectueaza si actiuni antiparazitare prin controlul pentru depistarea scabiei, izolarea si tratarea animalelor cu leziuni locale, controlul ongloanelor si tratamentul contra necrobacilozei si a altor imbolnaviri podale.
  • efectuarea cu trei saptamani inaintea iesirii la pasune a tratamentelor impotriva fasciolozei, a dictiocaulozei si trichostrongilidozelor la toate categoriile de varsta cu exceptia mieilor din anul curent.
  • vaccinarea anticarbunoasa si contra enterotoxiemiei la miei, vaccinarea antirabica si deparazitarea cainilor ciobanesti.

 

In perioada de pasunat, pentru a prevenii dereglarile metabolice, prin trecerea de la furajarea uscata in perioada de stabulatie, la pasunat, precum si pentru asigurarea protectiei animalelor de unele boli bacteriene, virale, sau parazitare transmisibile, cu implicatii majore asupra starii de sanatate a animalelor si implicit a productiei animaliere, se recomanda crescatoriilor de ovine, in colaborare cu medicii veterinari, sa respecte masurile si actiunile specifice ce se impun in aceasta perioada, respectiv:

• • stabilirea trupurilor de pasuni delimitate pentru fiecare specie si categorie de animale, sa execute lucrari de intretinere a suprafetelor de pasune prin defrisari de arboret, fertilizari, suprainsamantari (unde este cazul) amenajarea umbrarelor si a locurilor de refugiu, sa asigure surse suficiente cu apa potabila si sa efectueze alte lucrari necesare pentru a se asigura toate conditiile necesare animalelor pe perioada pasunatului.
  • efectuarea unui riguros examen sanitar-veterinar, nefiind acceptate pe pasuni decat animalele sanatoase.
  • deparatizarea interna si externa a ovinelor pentru a prevenii infestarea pajistilor, a altor animale si a oamenilor, prin imbaierea antiscabioasa (mai-iunie); tratamente contra monesiozei (aprilie-mai); tratamente de necesitate impotriva dictiocaulozei la miei (iunie); si deparazitarea cainilor de paza de la turmele cu animale.
  • supravegherea ovinelor prin prelevarea de probe specifice, privind incidenta Bluetongue (boala limbii albastre) si a scrapiei, supravegherea pentru mamite si hemosporidioze (babesioze, anaplasmoze, teilerioze).

 

Calendarul tratamentelor la ovine se continua toamna, adica in perioada lunilor septembrie, noiembrie, cand se recomanda urmatoarele actiuni:

• • examene serologice pentru depistarea Brucella ovis, Brucella melitensis si paratuberculozei.
  • efectuarea actiunilor antiparazitare, tratamente contra fasciolozei, a dictiocaulozei si a parazitilor gastro-intestinali, tratamente generale si locale pentru scabie.
  • curatirea, dezinfectia, deparazitarea, demustizarea si pregatirea saivanelor pentru o noua perioada de stabulatie.

Realizarea acestor actiuni, care in principal sunt in interesul crescatorilor de ovine nu pot fi eficiente decat printr-o colaborare permanenta intre crescatorii de animale, asociatiile de profil si medicii veterinari, respectandu-se cu strictete legislatia din domeniu.

Dr. Pentea Ioan Viorel
Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu