Lasand la o parte numerosele criterii de administrare a hranei, putem afirma ca hrana de baza a caprelor este alcatuita din furaje fibroase 2/4, siloz 1/4, stiuleti de porumb1/4. Periodica in hrana trebuie sa adaugam graminee, orz, ovaz, leguminoase (mazare, tarate). Iarna caprele consuma furajele obisnuite: paie, coceni, pleava si mai ales frunzare, concentrate, sfecla, mazare. Caprele adulte consuma aproximativ 8-10 kg de masa verde pe zi. Obligatoriu in hrana lor trebuie sa adaugam concentrate cum ar fi: ovaz, tarate, turte, mazare.
Caprele sunt mari amatoare de frunzare, adica de crengi de copac cu frunze si lastari. Acestea pot fi procurate in lunile iulie-august si pastrate pana iarna. Conceptia conform careia capra poate fi crescuta oriunde si oricum este gresita. In general, oamenii cred ca aceste animale se pot descurca consumand iarba si lastari, plante lemnoase ce cresc pe marginea drumului sau ca intretinerea caprelor se poate face pe terenuri improprii sau cu furaje de proasta calitate nefolosite de bovine sau ovine.
Caprele au un metabolism intens, de la rasele perfectionate se asteapta o cantitate de lapte de 20 ori mai mare decat greutatea corporala a caprei si o productivitate mare de iezi (de peste 155%). De aceea, se impune asigurarea necesarului de hrana atat din punct de vedere calitativ cat si cantitativ pentru a obine productiile de lapte, carne, iezi, par, puf etc, la nivelul pe care al dorim.
In alcatuirea portiilor de hrana trebuie sa tinem cont de o serie de factori: specia, tipul morfoproductiv (de lapte, carne, etc), sexul, varsta, sistemul de crestere, anotimpul, starea de sanatate, starea fiziologica, in perioada de lactatie, gestatie crestere ingrasare, reforma, monta. Fiecare specie de animale consuma cu precadere anumite furaje, in raport cu nevoile si adaptarile sale. Caprele sunt animale usor de intretinut si nu sunt pretentioase. Caprele valorifica mai bine decat alte rumegatoare furajele grosiere si cele lemnoase.
Valorificarea pasunilor prin introducerea catorva capre este mai completa, acestea prin conformatia dentitiei pot manca si plantele aflate aproape de sol. Ele au capacitatea de a distinge foarte bine gustul alimentelor: acru, dulce, amar, sarat. Ea poate recunoase astfel si calitatile plantelor, de obicei prefera mugurii, lastarii si plantele tinere. Deci particularitatile specii sunt: gradul mare de selectivitate a furajelor, nevoia unei structuri diversificate a ratiei, capacitatea de a distinge gustul, capcitatea caprelor de a-si regla nivelul alimentar in functie de temperatura. O alta calitate si particularitate a acestei specii o constituie valorificarea tuturor categoriilor de nutreturi: vegetale, (fan, pleava, paie, siloz, frunzare, radacinoase, concentrate), deseuri tehnice, nutreturi de origina animala (reziduuri lactate, fainuri de animale, de sange, de peste), etc.
In perioada de lactatie, caprele specializate in productia de lapte au nevoie de cantitati suplimentare de hrana si de un supliment vitamino-mineral din care sa nu lipseasca calciu, magneziu si fosforul. Tipul morfoproductiv de carne are nevoie in perioada de crestere de calciu si mai multe proteine in hrana. Tipurile de puf si par au nevoie, pentru o calitate corespunzatoare a productiei piloase, de suplimente multivitaminice care sa contina in mod obligatoriu vitamina A si E.
Masculii si femelele se hranesc diferit si in sistemul de crestere intensiv separat. Inca de la fatare sau intarcare sunt alesi unul, maxim doi masculi pentru reproductie, restul vor fi repartizati la ingrasarea intensiva. Iedutele vor fi pastrate pentru productia de lapte si iezi. La maturitate, masculii reproducatori trebuie sa primeasca suplimente de hrana in perioada de monta. Tapii trebuie sa primeasca vitamina A si E, eventual sa primeasca multivitaminice. Caprele se hranesc in functie de starea fiziologica, gestatie, lactatie. Dupa nastere, pana la intarcare, hrana poate fi constituita din lapte, suplimente multivitaminice sau inlocuitori de lapte. Treptat in hrana se adauga si hrana solida. Tineretul are metabolismul intens deci cantitatea si calitatea furajelor trebuie sa fie crescuta. Pentru o asimilare mai buna, furajele trebuie administrate in cantitati mici si dese.
Indiferent de sistemul de crestere si intretinere, capra are nevoie de o furajare variata. In sistemul de intretinere gospodaresc, caprele consuma cu placere resturile de bucatarie, de la gradinile de zarzavat, cojile de fruct, pepeni, cartofi, varza, pastai de legume, frunze cazute din pomi. Este bine sa beneficieze de tarata, orz, ovaz, mazare, iar iarna in alimentatie trebuie adaugata sfecla, porumb si sroturi. De asemenea, caprele consuma coceni si paie, iar pentru o ingrasare echilibrata trebuie date spre consum in cantitate mica. In sistem extensiv, caprele consuma preferential de pe pasune in functie de gustul pe care aceste il au. Prefera pasunele montane, plantele aromate, vegetatia din zonele colinare abrupte unde alte animale nu pot ajunge. Caprele consuma uneori numai inflorescenta, alteori consuma planta in intregime, in functie de calitatile gustative pe care acestea le are.
Important de remarcat este faptul ca este aproape imposibila cresterea caprelor in sistem extensiv in zonele joase. Exploatarea intensiva nu ofera caprelor posibilitatea de a-si exprima in totalitate potentialul productiv. In stare de libertate, cum este si normal, caprele consuma furaje atat cat sa-si asigure supravietuirea, deci productivitatea nu este valorificata la maximum. Cantitatile de carne si lapte nu sunt cele obtinute in sistemele de crestere, acestea fiind superioare atat cantitativ cat si calitativ.
Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica
