Un obicei intalnit in satele romanesti din Banat si nordul Olteniei la Ajunul Craciunului, este “umblatul in colindete”.
Colindeata este, de fapt, o nuia de alun, decojita in spirala sau infasurata cu o sfoara pe care mamele o afumau odinioara in hornul sobei, iar astazi cu lumanarea, pentru a obtine pe nuia o frumoasa spirala. Cu “colindete” in maini, copiii intrau ii case, scormoneau carbunii din soba, rostind urari pentru belsug.
Cand ieseau din casa, lasau pe jos surcele, paie sau seminte de in, canepa, grau, porumb, spunand: “Sa creasca/ Sa inmulteasca,/ La multi ani sa infloreasca./ Cate cuie pe casa,/ Atatia galbeni pe masa,/ La anul si la multi ani!/”.
Colindita nu-i mai multa,
Sa traiasca cine-asculta!
Sus la ceruri o-naltam
Si la gazde o-nchinam.
O-nchinam cu veselie
Si cu mare bucurie
C-am ajuns seara de-ajun,
A batranului Craciun.
Sus, mai sus v-am inaltat,
Ce-am stiut noi v-am cantat.
Sa ramaneti sanatosi,
Sanatosi si bucurosi !
C-am ajuns ziua cea sfanta
Cand colindele se canta,
Sarbatoarea lui Hristos
Sa va fie de folos!
