De peste doua mii de ani, la vremea stabilita, satele noastre romanesti se pregatesc pentru marea sarbatoare de Sfintele Pasti, oamenii incercand sa fie mai credinciosi si mult mai buni.

Dupa respectarea “Postului mare” si dupa sarbatorirea “Sambetei lui Lazar” si a “Floriilor”, satele romanesti traiesc cu evlavie tragedia “Saptamanii Patimilor”, pentru a ajunge lumina “Sfintelor Pasti”, miracolul “Invierii lui Hristos”, «luarea Pastilor».

In Saptamana Pastilor, taranii se straduiesc sa incheie toate activitatile gospodaresti: pamantul sa fie arat si semanat, casele varuite si impodobite, vesmintele noi sa fie terminate.

Pe langa covoare, laicere, icoane si blide cu stergare, gospodinele impodobesc odaile si cu mladite de salcie de la “Florii”.

In Miercurea, Joia sau Vinerea Mare, femeile pregatesc Pasca si Ouale Rosii, simboluri pascale ale vietii, ale Invierii.

Cea mai de seamă coptura, pe care o mananca romanii, este Pasca”  Plamadita din faina de grau curat, gospodinele ii dau forma si culoarea soarelui, o umplu cu branza de vaci, o ung cu ou, iar deasupra ii modeleaza o cruce din aluat. Pasca se duce la biserica pentru a fi sfintita, apoi se mananca sacramental.

Traditia ne spune ca in noaptea ce premerge Joia Mare se deschid mormintele, iar sufletele mortilor se intorc la casele lor. Acum se aprind Focurile de Joi-Mari, care se presupune ca incalzesc sufletele celor plecati dintre vii, dar si ca detin valente purificatoare pentru intreaga gospodarie.

Tot acum, in satele comunei Cojocna (jud. Cluj), familia careia i-a decedat un membru in ultimul an impodobeste o creanga de pom cu noua covrigi, noua turte, noua bomboane si o duce la biserica pentru a fi sfintita. Dupa slujbă, cei care beneficiaza de „darurile pomului” sunt copiii si oamenii sarmani din comunitate, urmand ca ramura sa fie pusa pe mormantul celui pentru care s-a impodobit. Acest gest ritualic simbolizeaza legatura dintre cele doua lumi, cea reala si lumea imaginara a celor „plecati”.

O traditie interesanta vorbeste despre „nunta urzicilor”, adica inflorirea si incetarea acestora de a mai fi bune de mancat, din aceasta zi capatand valente apotropaice.

In Joia Mare se inrosesc ouale, existand credinta ca ouale fierte si inrosite in aceasta zi nu se strica pe tot parcursul anului.

In Campia Transilvaniei, de Pasti avea loc un obicei cu scop moralizator, numit „briscalitul”. „In ziua de Pasti se pedepseau acei feciori care incalcau morala satului in ”postul mare”. In functie de gravitatea faptelor lor, ”politeii” le aplicau pedepse cu lovituri de nuiele peste spate.”

Dr. Dejeu Zamfir – „Cantece, dansuri si obiceiuri din Campia Transilvaniei”. Conform traditiei, in ziua de Pasti oamenii au locuintele curate si alimentele rituale pregatite. Pasca, ouale rosii si mielul constituie elemente purtatoare ale simbolului sacrificiului pascal si al Invierii, al regenerarii, al purificarii si al vesniciei, alimente consumate sacramental.

In dimineata primei zile de Pasti, toti membrii familiei se spala pe fata cu apa (neinceputa) dintr-un vas in care au fost puse un ou rosu, un ban de argint si o crenguta de busuioc, spunand: “Sa fiu sanatos / sanatoasasi obrazul sa-mi fie rosu ca oul, sa fiu dorit/asi asteptat/a asa cum sunt asteptate ouale rosii de Pasti, sa fiu iubit/a ca ouale in zilele Pastelui”, apoi se trece peste fata moneda de argint, zicand: “Sa fiu mandru/asi curat/a ca argintul si vazut/a ca busuiocul”.

Fiecare gest ritualic al sarbatorii reprezinta o dimensiune simbolica aparte. In acest sens, un exemplu il constituie si imbracatul, care, aici, are rol de innoire. Datorita existentei unei credinte conform careia de Pasti este bine sa ai straie noi, odinioara, fetele si tinerele neveste coseau camasi pentru toti membrii familiei. Pentru fetele de maritat semnificatia era si mai puternica, acestea urmand a purta noile camasi atat la biserica, cat si la joc.

In Tara Motilor, toaca de la biserica este dusain noaptea de Pasti in cimitir, unde feciorii satului au sarcina de a o pazi cu strasnicie. Daca toaca va fi furata, cei care n-au reusit s-o pazeasca au obligatia sa ofere o masa bogata, in caz contrar, „hotii” vor fi gazdele ospatului.

In Maramures, exista credinta ca iti va merge bine daca prima persoana care iti intrain casa va fi un barbat. In dimineata de Pasti, copiii merg la prieteni si la vecini sa anunte Invierea Domnului, iar gazdele ii rasplatesc cu oua rosii.

Superstitii de Pasti: „Cine doarme in ziua de Paste, ii va ploua si in se va strica fanul in polog”. Artur Gorovei – Credinti si superstitii.

“Cei care mananca miel, n-au voie sa dea oasele la caini, ci trebuie sa le ingroape sub un mar, pentru a fi pana la Pastele urmator frumosi si sanatosi ca marul. Cojile de oua se dau pe apa, ca sa le dai de stire si blajinilor ca soseste Pastele. La Paste, cine merge la biserica sa–si puna un ou rosu in san, ca tot anul sa fie rosu si frumos, iar fetele sa aiba peţitori”. Adrian Fochi – Datini.

 

Autor: Maria Golban
Sursa: folclornepieritor.blogspot.com