In cadrul programului CARAVANA
EDUCATIONALA ITINERANTA, proiect finantat prin programul PHARE 2005, un capitol
aparte il reprezinta revigorararea traditiilor populare. Astfel in prima
duminica dupa pasti, un echipaj al caravanei a poposit in localitatea Aldesti
unde a realizat un film despre reunirea familiei si cinstirea mortilor.
In duminica
Tomii crestinii din Aldesti, participa
la sfanta liturghie in sfanta biserica dupa care se indreapta inspre cimitir, unde fiecare familie merge la mormintele
stramosilor pe care le-a pregatit si impodobit cu flori in ziua anterioara.
Odata ajuns la
mormantul stramosilor se pune pe mormant un colac numit „ paos” care simbolizeaza trupul celui raposat, iar in colac
se pune o lumanare aprinsa simbolul luminii lui Hristos care lumineaza
intunericul mortii si totodata simbolizeaza lumina invierii, lumina fetei lui
Hristos care va straluci peste cei drepti mai luminos ca lumina soarelui, la
invierea cea din urma.
Aici la cimitir are loc slujba facuta de preot pentru pomenirea mortilor si
pentru iertarea sufletelor lor, dupa care femeile la tara incep sa boceasca
mortul printr-o melodie simpla a carei versuri redau viata celui
mort combinata cu elemente religioase.
Un bocet care se canta cu acest prilej are ca tema Sfantele Taine care-l
insotesc pe crestin in viata cealalta, taine
care in numar de sapte sunt simbolizate prin sapte ferestre ale mormantului: „ Pe
una sa vie / izvorul de apa / dorul de la tata / Pe una sa vie mirosul de flori
/ dorul de la surori / la una sa vie /
butucul de vie / Pe una sa vie / spicul graului / cu tot rodul lui.”
Observam ca aici sunt amintite toate cele trei elemente care alcatuiesc materia
Sf. Impartasanii: paine, vin si apa, taina vietii vesnice care trebuie
sa-l insoteasca pe drumul spre vesnicie pe cel raposat.
Duminica Tomii este prima duminica
ce deschide cea de a treia perioada calendaristica a anului bisericesc si anume perioada Penticostarului,
perioada ce debuteaza cu Noaptea Invierii. Cu siguranta ca nu la intamplare Sfintii parinti ai Bisericii
noastre au asezat aceasta sarbatoare in care biserica isi cinsteste mortii,
imediat dupa Sarbatoarea Invierii fiindca Hristos in vinerea mare s-a coborat
in iad la cei morti pentru ca duminica sa
invieze scotandu-i pe cei drepti din iadul deznadejdei in raiul smereniei
deschis prin inviere.
Cultul
mortilor, in general este strans legat de credinta in nemurirea sufletului si-n
supravietuirea lui si dupa ce se desparte de trup, credinta ce se
intalneste aproape la toate popoarele credinta din care au izvorat o seama de traditii
legate de cultul mortilor.
Dintre toate
popoarele antice egiptenii au fost cei mai preocupati de cultul mortilor, cult
exprimat foarte
profund prin tehnica lor completa de a pastra cadavrele prin imbalsamare,
cadavre ce dainuie nealterate pana in zilele noastre; popor despre care Herodot
,,parintele istoriei” spunea ca egiptenii sunt cei mai religiosi oameni si
primii oameni care au vorbit despre nemurirea sufletului.
In crestinism exista traditia ca
intreaga saptamana luminata ce precede duminica Tomii este o saptamana speciala
deoarece traditia spune ca cei care mor in aceasta saptamana merg in rai
fiindca dobandesc mila divina a lui Hristos
la fel ca talharul de pe cruce caruia Mantuitorul i-a spus : „… Astazi vei fi cu mine in
rai”. ( Luca 23,43 ), talhar care s-a
invrednicit de a intra primul in rai.
O semnificatie aparte in traditia bisericii noastre le au obiceiurile
maramuresenilor in legatura cu cultul popular al mortilor, aici in
localitatea Sapanta se afla „ Cimitirul vesel” unde pe crucea fiecarui
raposat este redactata viata celui mort in viziunea unei reintegrari cosmice la
fel ca in balada „ Miorita “.
Desi plecati dintre noi, cei morti raman aproape de noi prin osemintele
lor, mormintele pastreaza vie si sufletele
noastre amintirea celor ce dorm in ele tinand o legatura nevazuta intre noi si
ei. Mormintele tin treaza in noi realitatea mortii indemnandu-ne sa ne
pregatim pentru ea: „Privind mormintele – spune Sf. laon Gura de Aur – daca sufletul dormiteaza, tresare indata, iar de
este treaz si vrednic, se face si mai vrednic …”. Vederea
mormintelor imboldeste pe fiecare din noi cu cugete, fara vocea lui asupra
sfarsitului nostru propriu, iar cine a luat la sine aceasta incredintare nu se
va lasa pe sine lesne-n vrejile pacatului.
Pentru aceasta un intelept dadea sfaturi ce zice: In tot ce veti spune,
cugetati la clipele cele de pe urma si niciodata nu veti pacatui.
Cinstirea celor raposati se arata pe langa rugaciunile facute pentru ei si
prin ingrijirea mormintelor, care consta in primul rand ode la capataiul lor,
sa nu lipseasca sfanta Cruce care pusa la capul mortului cu fata
spre rasarit exprima nadejdea invierii si scutul lui Hristos fiindca la a doua
venire Hristos va veni dinspre rasarit iar cand mortii vor invia se vor ridica
din mormant cu fata inspre Hristos.
In scopul cinstirii lor crestinii le
impodobesc mormantul cu iarba si flori, avand grija sa nu lipseasca de pe
mormantul lor: candela, lumanarile si vasul cu tamaie dupa indemnul Sf.
Atanasie cel Mare si sfantul Simeon al Tesalonicului. Lumanarea aici
simbolizeaza lumina invierii, lumina lui Hristos si faptele bune ale mortului
iar tamaia este simbolul jertfei si a rugaciunii pentru iertarea sufletului
celui raposat.
Toate aceste
griji pentru sufletul celui raposat exprima credinta crestina in viata
sufletului dupa moarte, si in nadejdea invierii.
Sursa: Prof. Dragan Dorin
