Sarbatorile de iarna la romani incep odata cu postul Craciunului (15 noiembrie) si tin pana la Sfantul Ioan (7 ianuarie). Postul Craciunului este, in felul sau, un paradox, un post de bucurie, desi, in traditia crestina, postul inseamna pocainta, asceza, intristare. Dar acest post prevesteste Nasterea lui Mesia, este un post usor, cu dezlegare la peste in fiecare sambata, duminica si sarbatoare mai importanta.

Pentru comunitatea de pana la inceputul secolului XX, aceasta era perioada sezatorilor, intrucat, in noptile lungi de iarna, era vreme destula pentru lucrul de mana, dar si pentru serbari. Mai mult decat atat, atunci se cunosteau flacaii cu fetele, pentru a se casatori, dupa Boboteaza.

In privinta sarbatorilor din post, ele debuteaza cu Filipii de toamna, in perioada 12 – 23 noiembrie. In aceasta perioada, femeile nu dadeau gunoiul afara, ci il strangeau dupa usa, nu impungeau cu acul, ca sa nu le ia lupul oile, lipeau gura sobei ca sa se lege gura lupului, sau atarnau de lemnul cosului o secure, ca sa fie ferite de pagube. Se spunea ca cine tine Filipii isi apara casa de foc, de serpi, de strigoi si stricaciuni, dar mai ales de pagubele provocate de lupi.

Pe 21 noiembrie este o alta sarbatoare importanta, cunoscuta in popor sub numele de Ovidenie. Este vorba de Intrarea in Biserica a Maicii Domnului. In popor se spune ca, in aceasta zi, cerurile se deschid si animalele vorbesc. Se fac praznice pentru cei ce au suferit moarte napraznica.

O mare sarbatoare la sfarsitul lui noiembrie, pe 30, este cea a Sfantului Andrei, cinstit ca apostol al romanilor, intrucat, din spusele istoricului Eusebiu al Cezareei reiese ca lui i-a revenit, prin tragere la sorti, sa propovaduiasca Evanghelia in partile Traciei si ale Scythiei, inclusiv in Dobrogea de astazi.

Pe 4 decembrie se praznuieste Sfanta Varvara (Barbara), izbavitoarea de otrava, de bube si pazitoarea lumii de Antihrist. Nu se oparesc rufe, nu se tese, nu se coase in aceasta zi. Copiii nu au voie sa manance boabe. Se spune ca mamele ii imbarbureaza pe copii (le ung fata cu miere, apoi ii spala cu apa in care au spalat icoana).

Cu strasnicie se mai tine si Sfantul Spiridon, Facatorul de minuni (12 decembrie).

Pe 6 decembrie urmeaza un sfant sarbatorit din dragoste, Sfantul Ierarh Nicolae, care a stralucit prin milostenie, intelepciune si propovaduirea dreptei credinte, aparand Biserica de invatatura ereticului Arie. In amintirea bunatatii acestui sfant, si astazi romanii le dau daruri de Mos Nicolae copiilor, care le gasesc in ghetute sau sub perna, in dimineata acestei zile.

In popor se spune ca Sfantul Nicolae tine paza soarelui care, satul de mers pe acelasi drum si scarbit de ceea ce vede, vrea sa fuga. Altii spun ca a fost podar, corabier sau pescar si ca are darul de a-i ocroti pe cei ce calatoresc pe ape. Este considerat ocrotitorul saracilor si datatorul de noroc la maritis al fetelor sarace. De asemenea, se spune ca el aduce zapada, iar daca ninge de ziua sa, va fi iarna grea.

Pe 20 decembrie se sarbatoreste Ignatul care este, in traditia crestina, sarbatoarea Sfantului Ignatie Teoforul. In datinile romanilor, aceasta zi a ramas prin ritualul sacrificarii porcului, fara conotatii sacre astazi, desi folcloristii vad in acest act o substituire a jertfelor omenesti, sarbatorirea unei zeitati, a unui „spirit agrar”.

Acest sacrificiu se face, in prezent, mai mult pentru a indestula cu carne si produse traditionale sarbatorile care urmeaza si intregul an. Latura practica predomina acum asupra celei ritual-ceremoniale, desi se poate vorbi despre un intreg ritual al pregatirii porcului. Acesta, dupa ce este injunghiat, este parlit, apoi spalat cu malai si acoperit cu o patura. In unele locuri, i se face o taietura in forma de cruce, in frunte. Copiii se suie calare pe porc, ca sa aiba noroc tot anul. Apoi se scot intestinele si maruntaiele, se transeaza carnea, se fac preparatele traditionale (caltabosi, toba, lebar, sangerete, carnati, tochitura, drob – cighir etc.). In aceeasi zi se face si nelipsita „pomana a porcului”, cu vecinii si cei ai casei.

Tot legat de taierea porcului este obiceiul numit Vasilca, practicat intre Craciun si Anul Nou de cei de etnie roma sau de feciorii din sat.

Capatana porcului se impodobea cu margele, cercei, voal de mireasa, coroana de flori. Se punea pe o tava, pe care se mai asezau bani (chiar de aur), argint si friptura. Se pleca la colindat cu capul de porc astfel impodobit. Pe vremuri, colindatorii cu Vasilca purtau camasa alba, brau rosu sau negru, opinci. Acum se imbraca „cu ce au”, dar pastreaza, partial, textul colindului si acompaniamentul (la acordeon sau la fluier, ori mai multe instrumente muzicale).

Ziua de Ajun, 24 decembrie, este cunoscuta ca zi de post aspru. In trecut, femeile mancau numai seara prune uscate sau poame fierte. Se facea si un dulce traditional, numit turte cu jufla, scutecele lui Iisus sau pelincile Maicii Domnului, din turte subtiri, coapte pe plita si umplute cu o crema obtinuta din samanta de canepa zdrobita sau, mai nou, cu nuca.

Cand se matura, seara, gunoiul nu se da afara, ca sa nu ai suparari si pagube la vite. Cosurile se matura si funinginea se arunca in vie, ca aceasta sa se incarce cu struguri. Gainilor li se dadea sa manance din sita, ca sa oua mult.

In dimineata acestei zile, cetele de copii umblau din casa-n casa cu colinda. Obiceiul se mai numea Mos-Ajunul, Buna-dimineata, Colindisul sau Buna-dimineata la Mos Ajun. In unele locuri (Oltenia, Transilvania), colindatorii se numeau piterei sau pizerei si erau condusi de un vataf. Datina era ca, atunci cand intrau in casa, sa scormoneasca focul din vatra. Ca daruri primeau covrigi, colaci, turte, mere, nuci.

Dar cel mai cunoscut obicei de Ajun este mersul cu icoana. Acum, obiceiul dureaza mai multe zile inainte de Craciun si nu mai este practicat de baietii din corul bisericii, ci de preot, insotit de dascal. Ei colinda din casa-n casa, stropind cu aghiazma casa si locatarii, cantand troparul Nasterii Domnului.

RNDR – Reteaua Nationala de Dezvoltare Rurala
prin amabilitatea d-nei dr. Iuliana Bancescu,
din lucrarea sa „Obiceiuri traditionale din Romania. Sarbatori in imagini”