Tu n-ai vazut padurea copile drag al meu
Padurea iarna doarme, c-asa vrea Dumnezeu
Si numai cate-un viscol o bate uneori.
Ea plange-atunci cu hohot, cuprinsa de fiori.
Si tace-apoi si-adoarme, cand viscolele pier.
In noaptea asta insa, vin ingerii din cer.
Si zboara-ncet de-a lungul padurilor de brad,
Si canta-ncet si mere si flori din san le cad.
Iar florile s-anina de ramuri pana jos
Si-i cantec si lumina si-asa e de frumos!
Iar brazii se desteapta, se mira asta ce-i,
Se bucura si canta ca ingerii si ei.
Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ti trimite dintr-insa Dumnezeu.
Un inger rupse-o creanga din brazii cu faclii,
Asa cum a gasit-o, cu flori si jucarii.
Departe intr-un staul e-n fase-acum Iisus,
Si ingerii, o, cate si cate i-au adus!
Dar el e bun si-mparte la toti cati il iubesc,
Tu vino, si te-nchina, zi : “Doamne-ti multumesc”.
George Cosbuc
