Tradiții și obiceiuri: Dinamica ritualurilor de Ziua Ursului și Stretenie în calendarul arhaic românesc
Primele două zile ale lunii februarie formează în spațiul cultural românesc un complex de credințe care împletesc sărbătoarea creștină a Întâmpinării Domnului cu rituri precreștine de observare a naturii. Această perioadă este considerată un moment de cotitură meteorologică și spirituală.
1 Februarie: Martirul Trif și Protecția Livezilor
Prima zi a lunii, dedicată Sfântului Mucenic Trif (Trif Nebunul în tradiția populară), este marcată de ritualuri fitosanitare arhaice. În comunitățile rurale, această zi este esențială pentru protejarea viilor și a grădinilor împotriva dăunătorilor.
- Arezeanul Viilor: În sudul țării, bărbații ies în podgorii pentru un ritual de tăiere simbolică a corzilor de viță-de-vie. Se stropește pământul cu agheasmă și, uneori, cu vin, pentru a asigura o recoltă bogată.
- Păstrarea ordinii fitosanitare: Tradiția impune ca în această zi să nu se folosească obiecte ascuțite în casă, pentru a nu „tăia” norocul sau pentru a nu atrage insectele dăunătoare asupra culturilor în sezonul ce urmează.
2 Februarie: Stretenia și „Prognoza” Ursului
Ziua de 2 februarie, cunoscută religios ca Întâmpinarea Domnului (Stretenia), este dominată în mediul rural de figura Ursului, animalul care devine un veritabil „meteorolog” al comunității.
- Comportamentul Ursului: Se crede că în această zi ursul iese din bârlog pentru a-și verifica umbra. Dacă este soare și animalul își vede umbra, se sperie și se retrage, ceea ce semnifică prelungirea iernii cu încă șase săptămâni. Dacă cerul este noros, ursul rămâne afară, semn că primăvara este aproape.
- Târcolitul viilor: Similar primei zile, pe 2 februarie se practică înconjurarea ritualică a gospodăriei și a grădinilor cu tămâie și apă sfințită pentru a îndepărta forțele malefice.
Simbolistica Luminii și a Sporului
Un element central al zilei de 2 februarie este sfințirea lumânărilor la biserică, numite în popor „lumânările de Stretenie”. Acestea sunt păstrate pe parcursul anului și aprinse în momente de cumpănă, precum furtunile violente sau boala, având rol de protecție a casei.
- Puterea apei: Se consideră că apa sfințită în această zi are proprietăți curative deosebite pentru animalele din bătătură, fiind utilizată pentru a le feri de „strigoii de mană” care ar putea fura laptele vacilor.
Interdicții și Observații Sociale
De Stretenie, normele sociale interzic activitățile casnice grele. Nu se țese, nu se coase și nu se spală. Cei care încalcă aceste interdicții se tem de „pedepsele Streteniei”, care se manifestă de obicei prin pagube în rândul animalelor domestice. De asemenea, este o zi a reconcilierii, în care oamenii trebuie să evite conflictele pentru a avea un an liniștit.
Concluzie: Zilele de 1 și 2 februarie reprezintă pentru români un interval de monitorizare atentă a mediului înconjurător. Fie că vorbim despre protejarea biologică a plantelor prin ritualul lui Trif, sau despre interpretarea semnelor naturii prin legenda Ursului, aceste obiceiuri reflectă o conexiune profundă și concretă între om și ritmurile pământului.
Tradiții și obiceiuri în Maramureș: Ritualul Focurilor și „Paza” de Fiare
În satele maramureșene, începutul lui Făurar (februarie) este privit prin prisma supraviețuirii într-un mediu muntos, unde iarna este încă stăpână.
- Focurile de Trif (1 februarie): Spre deosebire de alte zone, în Maramureș se obișnuia aprinderea unor focuri ritualice la marginile grădinilor sau livezilor. Fumul rezultat era considerat un agent de purificare care alunga „duhurile necurate” ce ar putea îngheța mugurii copacilor.
- Magia de Protecție a Casei: De Stretenie (2 februarie), maramureșenii pun un accent deosebit pe „Lumina de la Biserică”. Lumânările sfințite sunt aduse acasă și folosite pentru a „însemna” (prin afumare în formă de cruce) grinda principală a casei și coarnele vitelor, pentru a le proteja de lupi și de boli în restul iernii.
- Superstiția Oului: În anumite zone din Maramureș, există credința că dacă oul pus sub cloșcă în această zi nu este „rotit” corect, puii vor ieși „strâmbi” precum vremea schimbătoare a lui februarie.
Tradiții și obiceiuri în Oltenia: Arezeanul Viilor și Cultul Vinului
În Oltenia, tradiția de 1 februarie (Sfântul Trif) este mult mai exuberantă și colectivă, fiind legată direct de statutul regiunii de mare producător de vin.
- „Arezeanul” sau Tăiatul Viilor: Acesta este cel mai specific ritual oltenesc. Bărbații merg în grupuri la marginea satului, în podgorii. Aici, fiecare proprietar taie câteva corzi de viță, le pune în jurul gâtului sau al pălăriei și „botează” butucul cu vin și agheasmă.
- Prânzul pe Zăpadă: Spre deosebire de Maramureș, unde ritualul este mai degrabă familial și sobru, în Oltenia se organizează mese colective chiar în vie. Se mănâncă turtă caldă, slănină și se bea vin din recolta veche pentru a „atrage” o recoltă nouă și mai bogată.
- Sărbătoarea „Trifului Nebun”: În sud, Sfântul Trif este adesea personificat ca un tânăr pus pe șotii. Se spune că el este cel care „împrumută” zile de la martie pentru a pedepsi pe cei.
