Un obicei de Craciun, intalnit in satele romanesti din Gorj, Mehedinti si pe Valea Jiului este numit Pitarai.
Obiceiul Pitarailor, similar “umblatului cu colindete” din Banat, este pastrat in comunitatile de momarlani inca de pe vremea dacilor si are ca semnificatie sacrificiul adus Divinitatii ca multumire pentru rodnicia holdelor si a pomilor.
Ceata pitarailor este formata fie din copii, fie din feciori. insemnul distinctiv al fiecarei cete este steagul de pitarai. Astazi, el nu mai este doar o simpla vergea, ci o frumoasa lancie, de cativa metri inaltime, bogat impodobita la un capăt cu ciucuri de lana, basmale, clopotei si zurgalai, busuioc si iedera verde. Pitaraii merg din casa in casa, fac urari si scutura steagul, pentru a risipi fortele raului din gospodariile oamenilor, aducandu-le noroc si sanatate.
Adunati in cete, copiii si tinerii din sat imbraca straie populare si impodobesc steagurile in seara de Ajun, iar a doua zi dimineata pornesc, calare, la colindat. Cetele de pitarai sunt primite in gospodarii cu strigate de veselie si daruri, iar obiceiul spune ca nimeni nu are voie sa ceara mai mult decat primeste, altfel risca sa fie exclus din grup. Dupa impartirea darurilor, in ograda se incinge dansul pitarailor, denumit invartita jieneasca, in acompaniament de fluiere.
