Dupa ce calcase focul vaduviei pe un biet om, norocul il ajuta sa dea peste o femeie de treaba si buna.
Se casatori omul de a doua oara. El era multumit. De unde casa lui era risipita, vazu ca incepe a se aduna, belsugul intra pe usa, iar nevoia iesi pe fereastra.
Muierea il cauta si il ingrijeaca pe un copilas. Vezi ca ii era drag. Si el isi iubea muierea, fiindca vedea harnicia ei. Pentru aceasta, nici el nu voia sa ramana pe jos.Cu toate astea, de cate ori sedea la masa, el nu se putea opri de a ofta. Muierea se topea de mahnire cand il tot vedea ca ofteaza. Ea se silea sa-i faca toate bune si nici nu-i trecea pe dinainte ca sa nu-l supere intru ceva. Bucatelele facea insasi cu mana ei si le gatea bine, numai si numaica sa-i placa. El ofta mereu. Azi asa, maine asa, pana ce intr-o zi femeia, luandu-si inima in dinti, ii zise:
Barbate, ce vierme te roade la inima de tot oftezi? Daca vezi ceva in casa ce nu-ti place, spune-mi. Eu ma silesc din toate puterile mele sa fac cum e bine. Daca vreun lucru nu este facut dupa pofta inimii tale, invata-ma cum sa fac altfel.
Nevasta, raspunse el, n-am sa ma plang de tine nici cat negru sub unghie. Eu vad ca tu te framanti cu firea si faci totul cum sa fie bine. Tu deretici, scuturi si gatesti bucatele cu insasi mana ta. Toate lucrusoarele isi au locullor si fiecare este asezat asa, incat noaptea pe intuneric sa poti sa te duci sa pui mana pe ele. Cand vin de la lucru, n-am sa astept si masa este pusa si bucatele gata. Nu stiu insa cum, nu stiu de ce, dar bucatele n-au gust ca cele de la nevasta dintai. Nu te supara pentru ca ti-am spus; tu m-ai silit. Eu n-as fi cutezat o data cu capul sa ti-o spui.
Prea bine, barbate, nu ma supar deloc. Spune-mi numai, invata-ma cum facea raposata nevasta-ta, ca sa fac si eu ca dansa.
Nu stiu, nevasta, ce sa-ti spun, nu stiu ce sa te invat. Atata stiu numai ca gustul bucatelor ei era altfel.
Femeia, biata, se puse cu mai mare ravna sa faca bucate care sa placa barbatului. El ofta mereu. Cand intr-o zi, ea, dupa ce aseza bucatele la foc, se dete dupa alte treburi ale casei si venind sa mai vada de bucate, ele se afumase. Se cainea biata muiere si se smulgea de mahnire de ti se rupea inima de mila ei, cum de i se afumase bucatele. Ea se gandea cat de nemultumit are sa fie barbatul ei, cand lui nu-i plac bucatele cand sunt facute dupa tot sartul lor, daramite acum, cand sunt afumate. S-ar fi apucat biata femeie sa faca alte bucate, dar n-avea timp. Era tarziu. Trebui sa vina de pranz barbatul. Puse masa si-l astepta cu inima cat un purice, de teama sa nu-i faca imputari. Cand il vazu ca vine, se facu mititica si nu stia cum sa umble mai cu binisorul pe langa dansul. Barbatul, cum veni, se puse la masa. Femeia astepta, cand-cand, sa-i zica cine stie ce pentruca bucatele nu sunt bune. In loc de aceasta, barbatul zise: Multumesc tie, Doamne, ca ai luminat pe femeia mea sa-mi gateasca, macar o data bucate care sa-mi placa si mie. Pasamite, nevasta dintai ii facea tot bucate afumate.
Astfel de bucate iti facea nevasta dintai, barbate? Ii zise femeia. Multumesc si eu lui Dumnezeu ca m-a facut in cele din urma sa stiu ce fel de bucate ai mancat de la nevasta dintai. Vezi ca el se invatase cu bucate afumate si acum, bietul,el credea ca asa trebuie sa fie.
Petre Ispirescu – Snoave sau povesti populare
