Standardele de comercializare ale UE sunt reglementari care prevad, pentru un numar important de produse agricole si pentru anumite produse alimentare finite, definitii ale produselor, standarde minime, categorii de produse si cerinte de etichetare pentru informarea consumatorilor.

Scopul lor ar trebui sa fie de a-i ajuta de fermieri sa livreze produse de o calitate care sa corespunda asteptarilor consumatorilor, sa nu-i dezamageasca pe acestia din urma si sa faciliteze compararea preturilor pentru diferite calitati ale produselor. Standardele de comercializare au fost adoptate pentru a inlocui diferitele standarde nationale si a facilita astfel schimburile comerciale pe piata unica.

Nu toate produsele alimentare se supun standardelor de comercializare adoptate la nivelul UE. De exemplu, In sectorul culturilor arabile (grau, porumb, legume etc.), materiile prime sunt comercializate in conformitate cu standarde oficiale de calibrare si clasificare stabilite la nivel international, national sau de operatorii privati. Pentru produsele vandute catre consumatori care nu sunt reglementate de standardele de comercializare ale UE, se aplica reguli generale

Produse care intra sub incidenta standardelor de comercializare sunt: carnea de vita si manzat; ouale; fructele si legumele proaspete si prelucrate; mierea; hameiul; laptele si produsele lactate; uleiul de masline; carnea de porc; carnea de pasare; carnea de oaie; zaharul; vinul; produsele pe baza de cacao si ciocolata; extractele de cafea si de cicoare; sucurile de fructe; gemurile, jeleurile, marmelada etc. din fructe; bauturile spirtoase; untul, margarina si amestecurile.

Elementele obligatorii ale standardelor de comercializare

Identificarea produselor: Majoritatea standardelor comunitare de comercializare definesc produsele agricole si alimentare pe care le reglementeaza intr-un mod care stabileste un set de reguli comune clare pentru descrierea produsului. De exemplu, termenul „suc” nu poate fi utilizat daca sucul de fructe a fost diluat. In mod similar, termenul „lapte” nu poate fi folosit pentru bauturile pe baza de soia.

Cerinte in materie de productie agricola: În anumite cazuri, de exemplu pentru fructele si legumele proaspete sau pentru carnea de pasare, standardele de comercializare stabilesc, de asemenea, cerinte absolute si stricte in ceea ce priveste calitatea „buna, originala si comerciala”, a caror respectare constituie o premisa pentru vanzarea catre consumatori. Fructele si legumele proaspete nu pot fi vandute consumatorilor daca nu sunt in stare proasta sau sunt afectate de putregai, pete, murdarie, paraziti, daca sunt nedezvoltate sau, in cazul fructelor, necoapte. Aceste cerinte includ, de asemenea, cerinte minime in ceea ce priveste dimensiunea (ca indicator al maturitatii). Din aceasta cauza, unele fructe si legume comestibile (adica al caror consum nu prezinta riscuri) pot fi excluse de pe piata produselor proaspete si utilizate pentru prelucrare sau distruse.

Categorii de calitate si dimensiune: O serie de standarde de comercializare includ sisteme obligatorii de clasificare. Initial, acestea au fost introduse din ratiuni de transparenta a pietei, pentru a permite consumatorilor sa compar preturile produselor din anumite clase sau categorii. Carcasele si carnea de pasare trebuie clasificate in categoria A sau categoria B in functie de anumite criterii de calitate, precum descrierea tehnica a formei carcasei sau existenta unor leziuni la nivelul acesteia. Ouale trebuie incadrate in una dintre cele patru categorii – „XL”, „L”, „M” si „S” – si clasificate in functie de metoda de productie: „oua de gaini crescute in custi”, „oua de gaini crescute in hale la sol”, „oua de gaini crescute in aer liber” sau „oua ecologice”. In mod similar, unele fructe si legume pot fi incadrate la categoria „Extra”, „categoria I” sau „categoria II”, ceea ce inseamna ca aceste fructe trebuie calibrate inainte de fi puse in vanzare.

Mentiunile rezervate facultativ

Mentiunile rezervate facultativ sunt definite prin lege. Ele indica cumparatorului ca produsul pe care se trece o mentiune rezervata corespunde unei metode de productie definite sau unei anumite caracteristici. Mentiunile rezervate in standardele de comercializare sunt destinate sa ofere consumatorului informatii tehnice utile si precise. Mentiunile rezervate ar trebui sa ii ajute si pe fermieri, acestia putand sa identifice caracteristici sau metode de productie care aduc un plus de valoare si sa asigure astfel venituri financiare suplimentare care sa acopere costurile de produc.ie suplimentare. Mentiunile rezervate facultative sunt utilizate, de asemenea, pentru identificarea categoriilor sau a calitatilor produselor.

Cu toate acestea, produsele pot fi vandute fara a se utiliza vreo mentiune de acest fel, de exemplu:

• conform standardelor de comercializare pentru carnea de pasare, utilizarea mentiunilor facultative „hranite cu….”, „crescute în interior – sistem extensiv”, „crescute în aer liber” sau „crescute în aer liber în mod tradi.ional” sunt rezervate produselor care au fost obtinute prin anumite metode;
• mentiunea „extras la rece” poate fi utilizata numai pentru uleiurile virgine si extra virgine
• care au fost supuse acestui procedeu, dar aceasta nu este obligatorie.

Pentru a nu induce in eroare consumatorii, Uniunea Europeana examineaza modalitatile de simplificare a standardelor comerciale si a reglementarilor UE.

SURSA:

COMISIA COMUNITATILOR EUROPENE

Bruxelles, 15.10.2008

COM(2008) 641 final

“CARTE VERDE privind calitatea produselor agricole: standarde aplicabile produselor, cerinte de productie si sisteme de calitate”