Aceasta este concluzia la care a ajuns Curtea Europeana de Justitie. Prin adoptarea acestei masuri menite sa previna mai eficient epizootiile, legiuitorul nu a incalcat nici libertatea crescatorilor de animale de a desfasura o activitate comerciala, nici principiul egalitatii de tratament.
Pana la importanta epizootie de febra aftoasa produsa in cursul anului 2001, crescatorii de ovine si de caprine trebuiau sa isi marcheze animalele numai cu ajutorul unei crotalii sau al unui tatuaj care sa permita asocierea acestora exploatatiei lor. In plus, acesti crescatori trebuiau sa tina un registru in care era inscris numarul total de ovine si de caprine prezente in fiecare an. Or, in timpul acestei epizootii, a fost necesara sacrificarea sistematica a mai multor milioane de animale, din cauza unor ovine neidentificate si a lipsei trasabilitatii, pentru a descoperi ulterior ca un mare numar dintre acestea nu erau infectate. In plus, a fost nevoie sa se recurga la diverse restrictii in cadrul Uniunii si la o interdictie la scara mondiala a tuturor exporturilor de vite, de carne si de produse de origine animala provenind din Marea Britanie.
Pentru a preveni mai eficient astfel de epidemii si pentru a ameliora functionarea comertului cu ovine si cu caprine intre statele membre, legiuitorul Uniunii a introdus un nou sistem, potrivit caruia fiecare animal trebuie identificat individual cu ajutorul a doua mijloace de identificare, si anume printr-o crotalie traditionala, precum si printr-un aparat electronic. Acesta din urma poate lua forma unei crotalii electronice, a unui transponder tip bolus, a unui transponder electronic sau a unei marci electronice pe copita. Identitatea fiecarui animal trebuie inregistrata intr-un registru de exploatatie. In plus, in cazul in care animalele parasesc exploatatia, circulatia acestora trebuie inregistrata intr-un document insotitor. Mai mult decat atat, fiecare stat membru este obligat sa infiinteze un registru central sau o baza de date electronica in care se inregistreaza toate exploatatiile situate pe teritoriul sau, precum si sa intreprinda cu regularitate recensamantul animalelor detinute in exploatatiile respective.
Domnul Schaible, un crescator de ovine german care detine 450 de oi, a introdus o actiune la Verwaltungsgericht Stuttgart (Tribunalul Administrativ Stuttgart, Germania) caruia i-a solicitat sa constate faptul ca nu face obiectul obligatiilor de identificare individuala a animalelor sale si de identificare electronica individuala a acestora si nici al obligatiei de a tine un registru al exploatatiei. In acest context, Tribunalul Administrativ a solicitat Curtii de Justitie sa verifice daca aceste obligatii sunt valide sau daca incalca libertatea de a desfasura o activitate comerciala si principiul egalitatii de tratament.
Prin hotararea pronuntata joi, 17 octombrie, Curtea constata ca obligatiile crescatorilor de ovine si de caprine de a-si identifica animalele individual si electronic, precum si de a tine la zi un registru de exploatatie nu incalca nici libertatea de a desfasura o activitate comerciala, nici principiul egalitatii de tratament.
Desi aceste obligatii pot limita exercitarea libertatii de a desfasura o activitate comerciala, acestea sunt totusi justificate de obiective de interes general legitime, si anume protectia sanitara, combaterea epizootiilor si bunastarea animalelor, precum si finalizarea pietei interne in sectorul acestor animale.
Intr-adevar, facilitand trasabilitatea fiecarui animal si permitand astfel, in caz de epizootie, autoritatilor competente sa ia masurile necesare pentru evitarea propagarii unor boli contagioase la ovine si caprine, aceste obligatii sunt corespunzatoare si necesare pentru atingerea obiectivelor mentionate.
In plus aceste obligatii nu sunt disproportionate. In ceea ce priveste sarcinile financiare care rezulta pentru crescatorii de animale, Curtea evidentiaza mai multe elemente de care trebuie sa se tina seama, in special (i) ca aceste sarcini pot fi mai reduse decat costurile unor masuri neselective precum interdictia exporturilor sau sacrificarea preventiva a septelului in cazul aparitiei unei boli, (ii) ca noul sistem prevede mai multe exceptii, (iii) ca obligatia de identificare electronica nu a fost introdusa decat progresiv si (iv) ca exista posibilitatea pentru crescatorii de animale de a obtine un ajutor financiar destinat compensarii unei parti a costurilor suplimentare legate de instituirea sistemului.
In ceea ce priveste bunastarea animalelor, Curtea observa ca faptul ca trebuie aplicate animalelor doua mijloace de identificare in loc de unul si imprejurarea potrivit careia noile mijloace de identificare provoaca in mod statistic mai multe leziuni si complicatii decat dispozitivele traditionale nu sunt de natura sa demonstreze ca evaluarea legiuitorului Uniunii cu privire la avantajele introducerii obligatiei de identificare electronica era eronata. In plus, Curtea arata ca, facilitand combaterea epizootiilor si permitand astfel sa se evite inregistrarea de animale infectate, noul sistem contribuie in mod pozitiv la protejarea bunastarii animalelor.
Noul sistem respecta de asemenea principiul egalitatii de tratament.
Astfel, derogarea care autorizeaza statele membre cu un septel ovin sau caprin redus sa faca facultativ sistemul de identificare electronica nu discrimineaza crescatorii de animale stabiliti intr-un stat membru in care aceasta identificare este obligatorie. In aceasta privinta, Curtea arata in special ca pragurile prevazute sunt rezonabile si proportionale cu obiectivele urmarite de noul sistem si ca aceasta derogare nu se aplica decat animalelor care nu fac obiectul unor schimburi intracomunitare.
In sfarsit, acest sistem nu discrimineaza nici crescatorii de ovine si de caprine in raport cu crescatorii de bovine si de porcine, care nu sunt supusi acelorasi obligatii. Astfel, in pofida anumitor similitudini intre aceste diverse tipuri de mamifere, exista diferente care justifica un cadru de reglementare propriu pentru fiecare specie animala. Tinand seama de contextul istoric al crizei de febra aftoasa din anul 2001, legiuitorul Uniunii putea introduce in mod legitim o legislatie specifica prevazand identificarea electronica a ovinelor si a caprinelor care erau deosebit de afectate de aceasta criza. Cu toate acestea, Curtea arata ca, desi legiuitorul putea sa se bazeze in mod legitim pe o abordare progresiva pentru introducerea identificarii electronice, acesta trebuie, in lumina obiectivelor reglementarii contestate, sa ia in considerare necesitatea de a proceda la o reexaminare a masurilor instituite, in special in ceea ce priveste caracterul facultativ sau obligatoriu al identificarii electronice.
MENTIUNE:
Trimiterea preliminara permite instantelor din statele membre ca, in cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, sa adreseze Curtii intrebari cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu solutioneaza litigiul national. Instanta nationala are obligatia de a solutiona cauza conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema similara.
Curtea Europeana de Justitie
