Irigarile se pot realiza cel mai simplu manual cu stropitoarea si cu furtunul, dar si prin comanda semiautomata sau automata, in cazul sistemelor fixate in pamant.
In proiectarea unui sistem de udare, tinem cont de debitul de apa si de cantitatea de apa de care este nevoie. Sistemul automat de udare consta in conducte, aspersoare rotative, supapa electrica, unitatea de comanda si senzorul de ploaie.
Conductele trasporta apa de la sursa la destinatia dorita si sunt formate din tevi KPE, cu diametrul de 25-32 mm, ce rezista la presiuni de 6-10 bari. Plasarea tevilor se face in pamant la 40 cm adancime, cu posibilitatea de evacuare a apei pe timp de iarna pe o panta. Golirea se face manual prin robinetul de golire sau automat prin supapa de golire. Tevile KPE se leaga prin racorduri (fitinguri)
Aspersoarele rotative actioneaza pe o suprafata circulara de 360 grade, 270 grade, 180 grade sau 90 de grade. Marimea aspersorului se alege in functie de de cerintele gradinii. La colturi se pun aspersoare care uda pe suprafata circulara de 90 grade, spre drum aspersoarele care uda suprafata circulara de 180 grade, la coltul terasei de gradina se pun aspersoare care uda suprafata circulara de 270 grade, iar in mijlocul gradinii aspersoare care uda pe suprafata circulara de 360 grade.
Supapa comandata electric deschide drumul de udare pentru anumite zone din gradina si functioneza la 24 volti.
Unitatea de comanda este in legatura cu supapa electrica si reprezinta un ceas temporizat care tine in functionare anumite zone, in unitati programate inainte (de exemplu intre orele 16-18 sau in diferite zone schimbandu-se la 10 minute). Daca este cald, vara programele pot fi decalat mai spre seara.
Inainte de a intra apa in sistemul automat de irigare se plaseaza un filtru.
Senzorul de ploaie sesizeaza picaturile averselor de ploie si intrerupe sistemul pentru a evita udarea inutila.
