Comisia Europeana a publicat recent doua rapoarte despre etichetarea obligatorie a originii alimentelor. Ambele conclud ca beneficiile venite din noile cerinte de etichetare obligatorie pentru aceste produse nu depasesc, in mod evident costurile si ca regulile de etichetare voluntara par a fi cea mai potrivita solutie.
Aceste rapoarte vor fi trimise Parlamentului si Consiliului European.
Primul raport, gestionat de Comisia Europeana (DG AGRI), analizeaza fezabilitatea diferitelor optiuni pentru etichetarea obligatorie a originii pentru produsele lactate si unele carnuri, in special cea de cal, iepure, vanat si cea de pasari (din ferma sau salbatice) dat fiind faptul ca regulile de etichetare pentru carnea de vita, porc, pasari de curte, oaie si capra sunt deja aplicate.
Luand in considerare atitudinea consumatorilor fata de informatia aditionala, potentialele costuri si posibilele cereri aditionale pentru companii si autoritatile publice, raportul concluzioneaza ca pentru produsele lactate, cererile aditionale obligatorii ar avea un impact inegal asupra producatorilor si pot deveni o povara pentru unii. In acelasi timp exista dubii referitoare la disponibilitatea consumatorilor de a plati mai mult pentru informatiile aditionale. Raportul sugereaza ca optiunile deja existente pentru etichetarea voluntara ar putea indeplini cererile anumitor consumatori. Concluzia raportului este ca si pentru carnurile mai putin comercializate ar fi costuri operationale aditionale odata cu introducerea etichetarii obligatorii.
Cel de-al doilea raport, gestionat de DG SANTE, studiaza nevoia consumatorilor de a fi informati despre originea alimentelor neprocesate, produselor cu un singur ingredient si a ingredientelor care reprezinta mai mult de 50 % dintr-un aliment. Conform raportului, consumatorii sunt interesati de etichetarea originii acestor categorii de alimente dar mai putin interesati de etichetarea originii a categoriilor de alimente precum carnea, derivate din carne si produse lactate. Raportul arata de asemenea costurile si beneficiile regulilor de etichetare incluzand impactul pe piata interna si de export si concluzioneaza ca etichetarea voluntara a originii combinata cu regimul obligatoriu existent al etichetarii originii pentru anumite alimente si categorii de alimente este cea mai buna metoda.
Comisia Europeana
