Viata cultura pecicana se desfasura si prin invatare de dansuri populare romanesti in asa zisa sala a tineretului roman din Pecica si in casa tineretului agricol maghiar din Rovine.
In aceste sali se tineau si serbari populare, sezatori si spectacole. Tineretul purta costumele nationale.
Piese de teatru se prezentau sub forma de spectacole in Corporatia Meseriasilor, o sala mai mare si bine dotata, cu scena, sala pentru spectacole, sufleur si culise, vestiar si restaurant. Aici s-au produs si artisti ai teatrului din Arad si de la teatrul de opera din Timisoara.
S-au ţinut concerte si s-au prezentat operete in turneu sau montate pe plan local. Viata culturala a celor doua comune dateaza de pe la inceputul secolului XX.
Tiganii din Pecica, tiganii muzicanti, erau deosebit de muzicali, cantand pe la diverse localuri, la diverse serbari si formand grupuri muzicale de 4-6 membri, obisnuiau sa cante felicitari, pentru diversi reprezentanti ai comunelor, sau functionarilor de stat, de aniversarea lor, sau cu ocazia zilelor de sarbatoare. Ei formau orchestre la balurile si nuntile din comune.
Programele culturale erau conduse de cadre didactice sau de meseriasi talentati, care montau piese de teatru si chiar operete in care se produceau tinerii talentati in cant şi dans.
Ansamblurile artistice erau invitate sa tina reprezentatii si in satele vecine si se bucurau de mult succes. Pentru reprezentatiile de opereta, contribuiau si membrii corului bisericii ortodoxe romane din Pecica, a carui dirijor a fost la inceput D-l Ion Laita, de la scoala primara din Rovine, apoi teologul preotul Mircea Emandi, el insusi un tenor cu o voce deosebita.
Repetitii de cor bisericesc sau laic, se tineau de doua ori pe saptamana cu tineretul roman din Pecica, in sala Corporatiei Meseriasilor cu violonistului Ion Voicu, tatal lui Madalin Voicu. Pentru meritele si talentul sau, Statul Roman l-a înzestrat sub forma de cadou, cu o vioara Stradivarius.
Autor: prof. Ban Adalbert
(1947-2011)
