Ameliorarea populatiei de iepuri domestici este un proces similar cu evolutia populatiilor naturale. Ca si acesta, selectia este principalul factor de modificare a structurii genetice a populatiilor.
Desi aparent distincte, aceste probleme se rezolva practic impreuna. De la inceput trebuie aratat ca la reproducerea populatiilor se va avea in vedere catre ce se doreste a se ajunge; rasele au fost inlocuite cu linii ale lor, deoarece pe de o parte rasele de iepuri, in general, mai au inca standarde de expozitie care poate nu corespund cu importanta economica a caracterelor catre care se tinde, iar pe de alta parte se supravegheaza mai usor populatia ca un intreg, cand este vorba de o linie, comparativ cu rasa si ca urmare se pot realiza diferente de frecventa a genelor mai mari intre linii, asteptandu-se un heterozis mai mare in acest caz.
Munca de ameliorare a iepurilor pana in sec-XX a avut in vedere formarea de rase noi, mai ales pe baza unor standarde de expozitie. In felul acesta s-a acordat multa importanta caracterelor morfologice de exterior si prea putin caracaterelor de productie. Ca urmare, multe rase nu au fost competitive cand au facut obiectul alegerii intr-o viziune economica. Dintre cele aproximativ 150 de rase mai cunoscute au ramas in competitie pentru formarea hibrizilor de carne, mai putin de zece. In schimb, un numar de rase au fost amenintate cu disparitia, numarul de exemplare fiind foarte redus. Astfel, in foarte mare pericol se afla rasele: Hotot-alb, Alb de Vendee, Gri de Bourbonnais, Havane Zibeline. Un exemplu tipic este situatia rasei Angora, care la noi in tara este ca si disparuta.
Selectia in cadrul populatiei
Progresul genetic care poate realiza atat de alegerea populatiei, cat si de programul de ameliorare adaptat, trebuie sa parcurga cateva etape, printre care: alegerea populatiei; alegerea caracterelor pe care le dorim sa le amelioram; alegerea metodei de control; alegerea surselor suplimentare de informatii pentru selectie (ascendenti, descendenti); limitarea consangvinizarii etc.
Selectia trebuie permanent facuta atata timp cat se reproduce populatia. De asemenea, obiectivul ameliorarii trebuie sa fie simplu si alcatuit din caractere importante scopului produs (expozitional, economic, pentru productia de carne). Criteriul de selectie trebuie sa fie identic sau cel putin strans corelat cu obiectivul ameliorarii, usor si ieftin, masurabil si sa aibe corelatii convenabile cu celelalte criterii de selectie.
Spre exemplu, in cazul selectiei iepurilor pentru carne, obiectivul global a ameliorarii este sporirea cantitatii de carne produsa prin puii sai de catre femelele de reproductie pe unitatea de timp si de cheltuieli. Un numar considerabil de caractere concura la atingerea acestui deziderat, printre care putem enumera: numarul de fatari pe an, numarul de monte pentru gestatie, numarul de fatari pentru 100 de monte, numarul de pui intarcati pe fatare, capacitatea de adaptare a iepuroaicelor, viabilitatea reproducatorilor si a descendentilor, sporul mediu zilnic in perioada de intarcare-sacrificare, consumul specific etc. Se aduna enorm de multe caractere si a face selectia pe toate, inseamna a obtine aproape nimic la fiecare. O prima simplificare este impartirea populatiilor participante la producerea hibrizilor in populatii materne si populatii paterne. Astfel nominalizarea ca populatie-materne, iepurii trebuie sa aibe o valoare mare a caracterului ”greutate vie” a puilor obtinuti din 100/monte. Pentru a fi desemnata ca populatie paterna, criteriul sau indicatorul ”greutate carne pe Kg/furaj” consumat trebuie sa aiba o valoare mare. Dupa caracterele celor doua populatii se face selectia, cele materne vor fi selectionate dupa caractere de reproductie, iar cele paterne pentru caractere de productie. Obiectivul ameliorarii acestor linii se poate rezuma la numarul de pui intarcati pe fatare (sau se poate complica prin raportarea acestui numar de pui la numarul de monte sau chiar de prezentari la monta, necesar pentru obtinerea lor), intrucat de el depinde variatia indicelui de folosire a custilor de mama cum ar fi numarul de pui produsi anual pe cusca de reproductie.
Alegerea metodei de selectie
Precizia selectiei-factor cu influenta directa asupra progresului genetic este influentata, in primul rand, de metoda de selectie folosita. Selectia pentru un singur caracter, mai ales pentru liniile materne, urmareste selectia femelelor pentru numarul de pui intarcati si se realizeaza pe baza unui indice de selectie combinat, respectiv obtinerea fiicele din doua fatari succesive, iar a masculilor din cele mai bune mame, adica dupa descendenti. Selectia pentru mai multe caractere se realizeaza prin metodele: nivele independente si indici de selectie. Metoda nivelelor independente presupune ca pentru fiecare caracter din obiectivul selectiei sa se aplice o proportie de retinerei (cei retinuti de la primul caracter candideaza pentru al doilea si asa mai departe), astfel ca in final dupa parcurgerea tuturor caracterelor sa ramana exact necesarul de inlocuire. Indicele de selectie este o valoare care se calculeaza fiecarui individ, pe baza informatiilor fenotipice pe care le are, pentru a-i estima valoarea de ameliorare globala pentru caracterele din obiectivul selectiei. Alegerea se face apoi pe baza valorii acestui indice.
Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica
