Multi fermieri nu au efectuat, nici in 2013, tratamentul semintei impotriva bolilor la grau si astfel, avem destul de mult grau atacat de malura comuna (Tilletia sp).
Cunoscuta pe meleagurile noastre inca de pe vremea dacilor, malura este considerata ca fiind cea mai pagubitoare dintre bolile graului. In trecut malura producea pagube de 8-10% din productie, (chiar si de 30-50%). Prin aplicarea tratamentelor generalizate antimalurice si folosirii unei agrotehnici superioare, pagubele s-au diminuta simtitor in ultima vreme.
Boabele malurate sunt mai mici, rotunjite, de culoare brun-cenusie, mai usoare decat cele sanatoase si cu santul ventral mai putin pronuntat. Principalul simptom al bolii se manifesta la boabe, al caror continut este distrus si inlocuit cu o masa negricioasa cu miros de peste stricat. Malura gralui este produsa de 5 specii ale genului Tilletia care prezinta deosebiri din punct de vedere morfologic, fiziologic si biologic. Speciile de Tilletia se gasesc la plantele bolnave izolat sau în amestec pe acelasi individ, in acelasi spic sau chiar bob. La fiecare dintre aceste specii au fost identificate la conditiile din tara noastra mai multe grupe de rase fiziologice.
Exista numerosi factori care conditioneaza frecventa si intensitatea malurii la grau. Pentru ca infectiile sa aiba loc este necesar ca in sol sa se gaseasca o cantitate mare de spori si anume un numar de 5000 clamidospori / cmł de sol, ceea ce se realizeaza foarte usor deoarece intr-un singur bob de grau malurat se afla milioane de spori.
Temperatura solului in timpul incoltirii boabelor este foarte importanta – temperatura optima pentru producerea infectiilor fiind cuprinsa intre 10-18°C., deci in anii cu primaveri reci atacul de malura la graul de primavara este mai puternic decat in primaverile calde. Umiditatea solului optima pentru infectie este de 40-60% dar in solurile prea umede sau prea uscate, boala nu se manifesta. Indispensabil pentru germinarea sporilor este si oxigenul de aceea in solurile afanate si usoare, boala este mai frecventa decat în cele compacte.
Dintre factorii agrofitotehnici care conditioneaza infectia cu malura sunt adancimea mare care favorizeaza atacul si densitatea mare a plantelor care favorizeaza de asemenea infectia.
Mai sensibile sunt soiurile apartinând speciei Triticum aestivum comparativ cu cele apartinând speciilor Triticum durum, Triticum persicum. Soiurile de toamna sunt mai puternic infectate de ciuperca decat cele de primavara. In general soiurile de grau de mare productivitate raspandite în prezent n cultura s-au dovedit sensibile la malura.
Pentru prevenirea malurii graului se recomanda curatirea si dezinfectarea combinelor, inainte de utilizare si se va recoltarea in primul rand lanurile sanatoase iar apoi cele malurate.
Cea mai sigura metoda de combatere si cea mai economica este tratamentul semintelor cu produse antimalurice. Cei mai folositi sunt produsii organomercurici, fiind foarte eficace împotriva malurii. Tratamentele se pot efectua pe cale uscata, prin prafuire sau pe cale umeda iar în acest caz concentratia si timpul de imersie variaza în functie de produsul folosit. În regiunile cu umiditate deficitara a solului se recomanda tratamentul umed, fiind mai eficace.
