Singura actiune de preventie de-a lungul vietii gainilor ouatoare este vaccinarea de rapel pe perioada de adult contra pseudopestei aviare, care se efectueaza in interval de 4 luni, cu vaccinuri vii prin aerosoli. In general gainile ouatoare au o buna stare de sanatate, asigurata atat prin zestrea ereditara, de masurile de biosecuritate luate in faza de crestere, cat si prin masurile de preventie generale din faza de adult.

Totusi, cateva boli pentru care nu exista masuri specifice de prevenire, pot aparea in efectivele de ouatoare, din care enumeram: Holera aviara, Coriza (infectioasa sau banala), Salmonella apoi Trifoza aviara, Sindromul caderii ouatului.

Pot parea, de asemenea, boli de nutritie, sau de tehnologie defectos aplicata, cum ar fi osteomalacia urmata de fracturi, oboseala de baterie, canibalismul etc. Pentru toate cazurile de imbolnaviri exista simptome comune: inapetenta, starea de apatie, slabire generala a organismului, agresare din partea celorlate gaini, incetarea ouatului, reducerea dimensiunilor si stralucirii crestei si barbitelor.

Datoria personalului ingrijitor este de a depista astfel de exemplare, a le izola in custi tinute in rezerva si a le prezenta pentru a fi examinate de catre medicul veterinar. Este necesar ca aceasta masura sa fie luata in stare incipienta de imbolnavire, inainte ca boala sa se extinda in toata hala sau chiar in toata ferma. Este de asemenea recomandat ca pasarile bolnave care nu au sansa de a se insanatosi si reintra in ouat intr-un termen rezonabil sa fie scoase din efectiv si sacrificate, ele devenind neeconomice pentru exploatare, mai ales ca sunt primele care cad victime unor boli infecto-contagioase, care apoi se extind si la pasarile cu o stare normala de sanatate.

Dar pasarile nu se imbolnavesc doar pe orizontal, una de alta, ci si prin numerosi vectori din care amintim: personalul din ferma, indeosebi acela care poseda gopodarii proprii, in care detin pasari, mai ales daca nu intra in ferma in conditii de filtru (schimbarea imbracamintei proprii cu echipament specific de lucru, dezinfectie riguroasa la intrarea in ferma), personalul strain de ferma (vizitator, clienti, etc.) si chiar personal din ferma care lucreaza in alte locuri de munca. Trebuie aratat ca orice persoana care patrunde intr-o hala de pasari trebuie sa respecte conditiile de filtru si sa poarte un echipament de protectie de aceeasi culoare cu a personalului ingrijitor, altfel pasarile se sperie, producand nervozitate generala in hala, cu consecinte negative asupra sanatatii pasarilor si productiei. 

Alti vectori ce pot vehicula boli sunt reprezentate de: pasari salbatice, soareci, sobolani, mustele si alte vietuitoare, motiv pentru care trebuie respectate cu strictete regulile de biosecuritate ale fermei, iar actiunile de deratizare si desinsectie se fac periodic.

Intra in indatoririle oricarui salariat din ferma de a cunoaste toate aceste cai de patrundere a factorilor de imbolnavire in ferma (hala) in care lucreaza si de a lua toate masurile de prevenire a imbolnavirilor pe aceste cai.

O alta problema dar foarte importanta este evacurea dejectiilor. Evacurea dejectiilor se face in patrau etape, astfel: 

• • Colectarea dejectiilor pe benzile de dejectii, de la toate nivelurile din hala, prin alunecarea, caderea si dirijarea acestora cu ajutorul foliilor de polietilena care protejeaza nivelele inferioare ale sistemului;
  • Transportarea dejectiilor de sub jgheabul de colectare de la capatul bateriilor;
  • Evacuarea dejectiilor din hala de catre o instalatie specifica si incarcarea acestora intr-o remorca;
  • Tractarea mecanica a remorcii cu dejectii si scoaterea din ferma, respectiv descarcarea ei la o platforma de gunoi special amenajata.

Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica