Prin incubatie se intelege ansamblul conditiilor necesare pentru dezvoltarea embrionara normala, sau suma factorilor fizici, care actioneaza asupra oualor de incubatie de la introducerea lor in incubator si pana la iesirea puilor. Dezvoltarea normala a embrionilor poate avea loc numai in conditii determinate de temperatura, umiditate, schimb de gaze, pozitie si intoarcere a oualor. Ne vom referi in special la factorii fizici de incubatie ce trebuie asigurati la incubarea oualor de gaina.
Temperatura. Pe baza studiilor efectuate asupra clocitului natural si a analizei diferitelor scheme de incubatie artificiala, se apreciaza ca limitele intre care trebuie sa oscileze temperatura de incubatie sunt intre: +37,5 si +37,9°C. La inceputul incubatiei se cere ca temperatura sa fie mai mare, dupa care ea trebuie sa descreasca treptat. Scaderea treptata a temperaturii paralel cu inaintarea in varsta a embrionilor se impune in ziua a 10-a de incubatie, cand caldura biologica proprie a embrionilor incepe sa fie tot mai simtita. Cea mai mare sensibilitate la temperaturi ridicate o au embrionii ce se dezvolta in oua de palmipede, datorita continutului foarte mare de grasimi din galbenusul oualor respective, comparativ cu cel din galbenusul oualor de gaina. Daca temperatura in aparatele de incubatie trebuie sa fie cea mentionata, in sala de incubatie este necesara o alta temperatura, variabila in functie de anotimp +20…+24°C iarna si cu 3°C mai scazuta decat temperaturile mediului exterior vara. Masurarea temperaturii de incubatie se face cu termometre si termografe. Ea se poate exprima in grade Celsius (°C), si grade Fahrenheit (°F), sau in grade Reamur (°R).
Umiditatea relativa a aerului. Asupra umiditatii relative a aerului din incubator parerile au fost impartite. In mod normal acest nivel trebuie sa fie cat mai aproapiat de cel asigurat de closca in cuib. Excesul de umiditate asociat cu supraincalzirea indelugata a incubatorului costituie greseli grave de incubatie, dar si umiditatea prea scazuta asociata cu scaderea accentuata a temperaturii. Practica ne arata ca cea mai buna crestere si dezvoltare a embrionului de gaina s-a obtinut atunci cand umiditatea s-a mentinut in jurul valorii de 60%, cu abateri de 5-10 (15%), in diferitele perioade ale incubatiei. La ecloziune, umiditatea trebuie sa fie mai mare, de 65-75%. Masurarea umiditatii se realizeaza cu ajutorul termometrului uscat si a termometrului umed, prin metoda psihrometrelor. In sala de incubatie se recomanda sa fie aproximativ 60%.
Ventilatia. Pentru crearea regimului optim de incubatie este nevoie ca ventilatia sa fie activa, situatie impusa de faptul ca ouale sunt asezate in sertare cu maximum de folosire a locului, formand o masa compacta, peste care trebuie sa treaca aer incalzit si umidificat, cu un continut de 21% oxigen si nu mai mut de 0,03-0,04% CO². In eclozionatoare, cantitatea de CO² poate creste pana la 0,2%. Viteza de circulatie a aerului se recomandasa sa fie cuprinsa intre 0,1 si 1,8m/sec. Masurarea ventilatiei este dificila, deoarece nu exista instrumente practice pentru determinarea continutului in oxigen si bioxid de carbon din aparatele de incubatie.
Verificare ventilatiei se face totusi pe cale indirecta, prin stabilirea turatiei ventiloatoarelor cu ajutorul tahometrului, a diametrului si unghiului de inclinare a paletelor vetilatoarelor precum si prin determinarea vitezei circuitului de aer, folosind anemometre de mare sensibilitate. Se apreciaza ca volumul de ventilatie in statiile de incubatie clasice (fara mediu protejat) trebuie sa fie de 575 m³/ora pentru un incubator de i.v-60 de exemplu, si de 130m³/ora pentru un eclozionator aferent (E.V.-60).
Pozitia si intoarcerea oualor. Practica exploatarii aparatelor de incubatie ne-a aratat ca intre temperaturile inregistrate pe diagrame si cele reale, stabilite prin masuratori efectuate direct in interiorul aparatelor, in diferite zone, apar diferente destul de mari; astfel la incubarea oualor de gaina s-au semnalat diferente de 1,9°C in zona inferioara, de 1,6°C in zona superioara si de 1,7°C in zona intermediara. Concomitent cu lipsa de uniformitate a temperaturii se inregistreaza si variatii ale celorlalti factori fizici de incubatie. Avand in vedere cele constatate, pentru a se realiza o mai buna uniformizare a acestor factori, cu consecinte benefice asupra dezvoltarii embrionare, se impune realizarea intoarcerii oualor pe parcursul incubatiei, si daca e posibil eschimbarea pozitiei sertarelor cu oua atat pe orizontala cat si pe verticala. Intoarcerea oualor poate sa inceapa inca din prima zi de incubatie, chiar in primele 2 zile. Suspendarea intoarcerii se face in momentul cand ouale se transfera in aparatele de ecloziune (cu 3 zile inainte de ecloziune), pentru a permite puiului sa ia pozitia convenabila ciocnirii oului si care este cu ciocul indreptat in sus, spre camera de aer. Daca oul se intoarce si dupa ce puiul si-a fixat pozitia de ecloziune, el nu mai are timpul necesar si nici posibilitatea de a-si alege pozitia normala de ciocnire a oului.
Medic veterinar
Dr.Galatanu Diana Monica
