Cresterea Gainilor Ouatoare in sistem Ecologic, Extensiv, la Sol si in Baterii

Metodele de crestere ale gainilor ouatoare pot fi in sistem ecologic, in sistem extensiv, la sol si in baterii. In functie de sistemul de crestere, fiecare exploatatie are un numar distinctiv, care are urmatoarea alcatuire:

a. un numar care corespunde metodei de crestere (1 pentru sistemul extensiv, 2 pentru metoda de crestere la sol, 3 pentru metoda de crestere in baterii, 0 pentru productie ecologica); b. codul Romaniei – RO; c. codul judetului; d. un numar acordat cronologic exploatatiilor din care provin ouale, incepand cu numarul 001.

In sistemul de crestere ecologic  {COD 0} nici un adapost nu cazeaza mai mult de 3000 de gaini ouatoare, iar pasarile nu trebuie cazate in custi. 

Adaposturile trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

• • Cel putin 1/3 din suprafata podelei sa fie solida, fara grilaje sau gratare si acoperita cu asternut;
  • O parte din suprafata podelei, care este disponibila pentru gainile ouatoare, trebuie sa fie disponibila pentru colectarea dejectiilor;
  • Sa prezinte trape de intrare/iesire de o dimensiune corespunzatoare pentru pasari, iar aceste trape au o lungime combinata de cel putin 4 m pe o suprafata de 100 m2;
  • Sa fie astfel construite astfel incat sa permita cu usurinta accesul pasarilor la suprafetele in aer liber, iar lumina naturala poate fi suplimentata prin mijloace artificiale, astfel incat sa se asigure maxim 16 ore/zi de lumina si o perioada continua de odihna nocturna de 8 ore.
  • Pasarile trebuie sa aiba acces la o suprafata in aer liber, in cel putin o treime din viata lor. Suprafetele in aer liber trebuie sa fie in cea mai mare parte acoperite de vegetatie si prevazute cu instalatii de protectie si trebuie sa le permita pasarilor accesul la un numar adecvat de adapatori si de jgheaburi de furajare.

In cazul in care gainile sunt tinute in interior, in cazul unor restrictii impuse de legislatie, acestea trebuie sa aiba acces permanent la cantitati suficiente de furaje grosiere si la materiale corespunzatoare in vederea satisfacerii nevoilor lor etologice. Toate materiile prime folosite in hrana gainilor ouatoare, in sistem ecologic, trebuie sa fie insotite de certificate ecologice eliberate de Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale.

Sistemul de crestere extensiv (Free-Range). In cazul pasarilor crescute in sistemul free-range {COD 1}, numarul minim de gaini pentru care se aplica prevederile legislative trebuie sa fie de 350. Nu exista o limita maxima. Pasarile nu trebuie cazate in custi. Adaposturile trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: 

• • in zona de adapost trebuie sa se asigure urmatoarele: 
    • • front de furajare de minim 10 cm/cap de pasare la sistem linear de furajare sau 4 cm /cap de pasare la hranitori circulare;
      • cel putin o pipa sau o cupa de adapare la fiecare 10 gaini;
      • cuibare individuale (cate unul pentru fiecare grup de 7 gaini) sau cuibare de grup (1mp. de cuibar/120 de gaini);
      • dotarea cu stinghii in numar suficient astfel incat sa se asigure 15 cm de stinghie/pasare.

In cazul gainilor ouatoare crescute in sistemul alternativ la sol  {COD 2} numarul minim de gaini pentru care se aplica prevederile legislative trebuie sa fie de 350. Nu exista o limita maxima.

Toate sistemele trebuie echipate astfel incat toate gainile ouatoare sa aiba: 

• • hranitori lineare care asigura un front de furajare de cel putin 10 cm/pasare, sau hranitori circulare care asigura cel putin 4 cm/pasare; 
  • instalatii de adapare cu apa continua care asigura un front de adapare de 2,5 cm/pasare, sau instalatii cu adapare circulara care asigura 1 cm/pasare. In plus, cand sunt folosite adapatori la cupe sau la pipe, trebuie sa se asigure cel putin o pipa sau o cupa pentru fiecare grup de 10 gaini. Cand punctele de adapare sunt verticale, trebuie sa existe cel putin doua cupe sau doua pipe la dispozitia fiecarei pasari;
  • cel putin un cuib pentru fiecare grup de 7 gaini. Daca se folosesc cuiburile de grup, trebuie sa existe cel putin 1 mp din spatiul de cuib pentru maximum 120 de gaini;
  • stinghii adecvate, fara margini ascutite si care asigura cel putin 15 cm/pasare. Stinghiile nu trebuie sa fie montate deasupra asternutului; distanta orizontala dintre stinghii trebuie sa fie de cel putin 30 cm, iar distanta orizontala intre o stinghie si perete trebuie sa fie de cel putin 20 cm si de cel putin 250 cmp de zona de asternut/pasare, zona de asternut ocupand cel putin o treime din suprafata pardoselii.

Pardoselile pentru instalatii trebuie sa fie construite in asa fel incat sa suporte adecvat ghearele din fata ale fiecarui picior.

In cazul gainilor ouatoare crescute in sistemul de custi  {COD 3} numarul minim de gaini pentru care se aplica prevederile legislative trebuie sa fie de 350. Nu exista o limita maxima. Acest sistem de crestere trebuie sa asigure urmatoarele: 

• • cel putin 750 cmp din suprafata custii pentru fiecare gaina, din care 600 cmp sa fie suprafata utilizabila; 
  • inaltimea custii, va fi de cel putin 20 cm in orice punct;
  • pardoselile custilor trebuie sa fie construite astfel incat sa suporte adecvat ghearele din fata ale fiecarui picior. Inclinatia pardoselii nu trebuie sa depaseasca 14% sau 8°;
  • suprafata minima obligatorie pentru orice cusca trebuie sa fie de cel putin 2000 cm2. Aceasta trebuie sa aiba urmatoarele dotari:
    • • un cuib;
      • asternut care sa poata fi ciugulit sau zgariat;
      • stinghii adecvate care sa asigure cel putin 15cm/gaina.
      • jgheabul de furajare trebuie sa fie folosit fara restrictie. Lungimea acestuia trebuie sa fie de cel putin 12 cm, inmultiti cu numarul gainilor din cusca;
      • sistem de adapare corespunzatoare cu marimea grupului. Acolo unde sunt adapatori la pipa sau la cupa, cel putin doua adapatori pipa sau doua adapatori cupa trebuie sa fie accesibile fiecarei pasari;
      • dispozitiv pentru scurtarea ghearelor.

Halele de gaini ouatoare, corelate cu cele de tineret in raport 1/3 (o hala de tineret la trei hale de adulte) in sistemul intensiv-industrial de crestere din Romania, sunt identice ca dimensiuni cu halele de tineret, dar difera din punct de vedere al echiparii, respectiv nu au sistem de incalzire, temperatura tehnologica de minimum +15°C iarna (si cu totul exceptioanal minimum +10°C, in cazul iernilor foarte geroase) putind fi realizata prin caldura biologica a pasarilor si prin reducerea ratei ventilatiei.

Instalatia de furajare este conceputa ca jgheab in circuit inchis, furajele fiind antrenate de un lant transportor actionat de la capul de actionare. Viteza lantului transportor este de 0,3m/sec iar debitul este reglabil cu un sibar, care limiteaza dupa dorinta grosimea stratului de furaj. Folosirea acestui sibar este foarte importanta, permitand un strat mai gros de furaje numai la prima alimentare a zilei, la aprinderea luminii. In continuare, la celelate furajari, sibarele trebuie coborate in asa fel incat lantul sa fie vizibil din stratul de furaj, in vederea evitarii risipei. Automatizarea actionarii lantului de furajare, pentru furajarea gainilor la ore fixe si corelarea programului de furajare cu cel de iluminat in conditii de automatizare asigura o activitate normala, fara stresarea gainilor si de aceea instalatia de automatizare a celor doua programe nu trebuie sa lipseasca din nici o hala de gaini ouatoare. De asemenea si celelalte activitati (adapare, recoltarea oalor, evacuarea dejectiilor, climatizare) trebuie de asemenea automatizate.

Instalatia de adapare este constituita din bazinele cu flotor pentru fiecare nivel si conducte din material plastic, pe care se monteaza adapatorile automate de tip picurator. Sub fiecare picurator se afla cate un vas de retentie din material plastic, fixat pe peretele lateral si care are menirea de a nu permite scurgerea apei in dejectiile de sub baterie. Gainile pot consuma apa atat din picurator, cat si din vasul de retentie de sub picurator.

Instalatia de evacuat dejectiile este compusa dintr-un mecanism de actionare care antreneaza o lama racolare, printr-un cablu de tractiune si doua limitatoare de cursa. Dejectiile cad pe niste benzi din polietilena si sunt transportate in zona murdara a halei, de unde un raclor sau melc transversal, dupa caz, le elimina din hala direct intr-o remorca cu ajutorul careia se transporta la platforma de gunoi.

Colectarea oualor se face prin intermediul benzilor, ce sunt confectionate dintr-o tesatura speciala, impregnata cu material plastic. In practica avicola exista doua modalitati de recoltare si transport a oualor din hale, la statiile de sortate:

• • varianta manuala: La bateriile echipate cu instalatii de colectare, ouale ajung pe benzile transportoare ale sistemului, care le vor deplasa catre capatul fiecarei linii de baterie unde exista mesele de stocaj; de aici, ouale sunt asezate manual pe cofraje si apoi sunt stivuite in zona curata a halei. Transportul cofrajelor cu oua din halele de productie la statia de sortare se realizeaza cu ajutorul unor carucioare cu roti mobile sau cu autovehicule speciale (daca distanta o dispune). Cofrajele folosite sunt cele standard, de 30 de oua, dar confectionate din material plastic, deoarece au o rezistenta superioara celor din carton. 
  • varianta automatizata: in care ouale ajung din hala, direct in statia de sortare, fara sa mai fie manipulate de catre personalul de deservire. Metoda presupune existenta de baterii echipate cu instalatii longitudinale de colectare a oualor si cu transportoare verticale ce preiau ouale de pe benzile instalatiei de colectare si le depun pe banda unui transportor orizontal care, printr-un tunel, le dirijeaza la statia de sortare. La capatul fiecarei linii de baterie, sistemul include si un dispozitiv electronic de inregistrare a productiei numerice de oua obtinute.

Putem spune ca perioada 19-24 saptamani este una dintre cele mai dificile din viata pasarii. Ea trebuie sa realizeze in aceste 5-6 saptamani o curba de 85% ouat si in acelasi timp sa castige cca 170 g in greutate, suferind succesiv un stres de transfer, unul de acomodare in noul loc de cazare si unul de schimbare a retetei de furajare.

Principalele masuri pentru depasirea in cele mai bune conditii a acestor dificultati sunt: o furajare buna cu o reteta furajera care sa tina seama de stadiul dezvoltarii corporale si maturitatii sexuale a lotului; un microclimat optim, atat vara cat si (mai ales) iarna, controlul individual al adapatorilor pentru indentificarea si remedierea defectiunilor, de regula mai frecvente la halele noi populate; prelungirea programului de lumina catre orele favorabile ca temperatura (dimineata) pentru stimularea consumului de furaje in timpul verii; administrarea suplimentului de calciu – preferabil sub forma de spartura de scoici sa calciu granulat – peste stratul de furaj, cu cca o ora inainte de stingerea luminii (nu mai de vreme, pentru ca pasarea isi va limita consumul de nutreturi combinate); apoi trebuie urmarit in continuare greutatea corporala a puicutelor, uniformitatea lotului, varsta primului ou si evolutia curbei incipiente de ouat, consumul de furaje si de apa, precum si evolutia greutatii oualor.

Medic veterinar
Dr Galatanu Diana Monica