Transferul in adapostul de adulte trebuie facut intre 18 si 19 saptamani, fiind contraindicat dupa 20 de saptamani. Perioada de transfer pana la intrarea in ouat se cheama perioada de acomodare si are ca scop adaptarea pasarilor in noul mediu. In aceasta perioada riscul imbolnavirilor este minim, iar cerintele nutritionale reduse, ceea ce-l poate face pe gospodar sa fie optimist, insa nu intotdeauna justificat.
Pasarile nu trebuie scapate din mana in aceasta perioada. Deci nu intarziem cu transferul puicutelor peste varsta de 18-19 saptamani, cand ele incep sa oua, deoarece stresul la care sunt supuse determina incetarea ouatului si reluarea lui cu intarziere de cel putin o saptamana. Varsta de 18 saptamani pentru rasele usoare, 19 saptamani pentru rasele mixte si 20 saptamani pentru rasele grele, este cea mai potrivita transferului. Aceasta este varsta in care pasarea isi incepe maturitatea sexuala, adica isi termina un ciclu fiziologic si isi incepe un altul.
In cazul cresterii in libertate sau in sistem traditional, pasarea ajunge singura la maturitatea corporala si sexuala, insa reproductia se face numai primavara si atat maturitatea corporala cat si sexuala se ating foarte tarziu. In plus, datorita conditiilor uneori neprielnice de hranire si ingrijire, in momentul aparitiei maturitatii sexuale nu a fost inca atinsa maturitatea corporala, aceasta fiind una din cauzele pentru care si productia de oua este scazuta.
Maturitatea corporala este determinata de hranire, iar cea sexuala de programul de lumina. Intr-o mica masura si hranirea influenteaza maturitatea sexuala, dupa cum si lumina poate influenta maturitatea corporala. O pasare bine hranita si dezvoltata are tendinta atingerii maturitatii sexuale mai repede decat o pasare slab hranita, debila, subdezvoltata, dupa cum un program de lumina prelungit da posibilitatea pasarii sa consume mai multe furaje, permitandu-i sa atinga mai repede greutate maturitatii corporale. 95% din factorii determinanti ai greutatii corporale apartin furajului si numai 5% luminii, dupa cum in atingerea maturitatii sexuale 95% din influenta apartine luminii si numai 5% furajului. Pentru a atenua efectele subdezvoltarii corporale este necesara urmarirea atenta a greutatii, prin cantariri prin sondaj pe toata perioada de crestere. Daca se constata diferente de greutate in minus, se acorda o mai mare atentie modului de hranire si ingrijire.
In afara de relatia furaj-lumina-greutate-procent de ouat mai exista si alte elemente importante. Schimbarea retetei furajere de tineret cu reteta pentru gaini ouatoare. Reteta de gaini ouatoare este mai bogata in proteina, in vitamine si in calciu decat reteta pentru tineret. Este logic, deci, ca furajele pentru gaini ouatoare sa inceapa sa fie administrate la atingerea maturitatii corporale si sexuale. Trecerea trebuie sa se faca treptat, timp de o saptamana, marind zilnic portia de furaj pentru ouatoare in defavoarea furajului pentru tineret. Daca maturitatea corporala este mai avansata decat cea sexuala, atunci se amana cu 1-2 satamani introducerea retetei pentru gaini ouatoare si se mentine o reteta mai slaba pentru ca pasarile sa nu fie ingrasate prea mult. Daca maturitatea corporala este intarziata, atunci se introduce, cu 1-2 saptamani inainte, reteta pentru gaini, pentru ca aceasta este mai bogata nutritiv si poate sustine un ouat normal.
O alta problema este administrarea calciului. Puicutele pot incepe acumularea calciului cu doua saptamani inainte de atingerea maturitatii sexuale. Aceasta rezerva de calciu din oase este foarte importanta in perioada de ouat, in special in perioada de varf, cand procentul de ouat ajunge la 80-90%. Circa 6 grame din ou reprezinta coaja si principala materie prima din care se produce coaja oului este carbonatul de calciu. Coaja unui ou se produce insa in cateva ore inainte de ouat si ar fi imposibil ca gaina sa o fabrice doar din calciu ingerat din furaje in aceste cateva ore. Coaja oului se formeaza noaptea, pentru ca pasarea sa produca oul dimineata urmatoare. Deci este necesar ca alaturi de ratia zilnica de furaje sa li se administreze pasarilor un supliment de calciu, constituit fie din carbonat de calciu mineral, fie din faina sau spartura de scoici. E nevoie de 2-3 grame zilnic timp de 2-3 saptamani inainte de ouat. Daca gospodarul prepara singur furajul combinat, poate introduce acest calciu direct in furaj. Daca primeste furajul gata fabricat trebuie sa-l administreze suplimentar. Daca tineretul este crescut pe asternut, suplimentul se pune intr-un vas, iar pasarile il consuma dupa nevoie. In baterie, calciul trebuie presarat deasupra furajelor combinate, in fata fiecarei custi.
Medic veterinar
Dr.Galatanu Diana Monica
