Cunoasterea calitatii furajere a fiecarui element component al ratiei este un aspect-cheie in productia de lapte. Gratie continutului energetic ridicat, porumbul-siloz este pe drept cuvant considerat elementul de baza al ratiilor furajere. Pe de alta parte, din cauza continutului sau proteic, vitaminic si mineral mai scazut prin comparatie cu alte furaje, porumbul trebuie suplimentat.
Aspectele de care trebuie sa tinem cont in alcatuirea unei ratii furajere sunt clare. Scopul vizat este satisfacerea tuturor nevoilor energetice, proteice, minerale si vitaminice ale animalului. Fiecare tip de furaj are o valoare alimentara specifica; ea dicteaza capacitatea de ingerare a animalului si „valoarea” nutritiva a fiecarui kilogram de substanta uscata. Prin valoare nutritiva intelegem continutul de energie, proteine, minerale si vitamine. Crescatorul trebuie sa reuseasca sa alcatuiasca o ratie echilibrata, in functie de sursele de care dispune pe exploatatia lui, iar la nevoie, sa achizitioneze furaje de completare. Dupa analiza probelor de furaj din stoc, iata cateva elemente de reper care va pot ajuta la determinarea valorii alimentare a silozului dvs. de porumb si la alcatuirea ratiei efectivului dvs.:
Un continut optim de substanta uscata
Daca se depaseste procentul de substanta uscata recomandat la recoltare (30-35 %), valoarea alimentara a porumbului-siloz risca sa se deterioreze in timpul insilozarii, mai ales la deschiderea silozului.
Determinarea continutului de minerale
Mineralele reprezinta, in medie, 4 % din substanta uscata a porumbului-siloz. Un continut de peste 6 % poate indica prezenta pamantului, si, deci, un risc de proliferare a bacteriilor butirice.
Urmarirea continutului de materii azotate totale (MAT)
Relativ sarac in materii azotate totale – din perspectiva nevoilor animalului –, porumbul trebuie suplimentat. Cunoasterea continutului de MAT este, deci, indispensabila, daca dorim sa estimam corect cantitatea de materii azotate care trebuie furnizata prin furajele de completare (iarba si/sau srot).
Evitati excesul de amidon
Amidonul contribuie mult la aportul energetic al porumbului. Pentru a reduce riscul acidozei, se recomanda ca ratiile sa contina un procent de 22-25 % amidon. In cazul porumbului recoltat in faza de supracoacere – situatie in care procentul de amidon este adesea ridicat –, studiile efectuate de Institutul Arvalis indica faptul ca nivelul UFL valorificat de animal este inferior celui previzionat in analize. Acest lucru se datoreaza, in parte, descompunerii mai slabe a amidonului in rumen – din cauza supracoacerii bobului – sau degradarii rapide a calitatii tulpinilor si frunzelor, la finele vegetatiei. In acest caz, crescatorul trebuie sa isi faca timp sa corecteze ratia, pentru a remedia echilibrul alimentar.
Regula de aur: alegeti modul de suplimentare in functie de tipul porumbului
In cazul hibrizilor foarte bogati in amidon, cu un continut de peste 32-33 %, este indicata adaugarea unei parti de erbacee furajere, in scopul diluarii amidonului din ratie. Invers: in cazul hibrizilor de porumb la care aportul de energie vine in principal din portiunea tulpina-frunze, ratiile trebuie completate cu cereale produse in exploatatie, respectiv cu porumb-boabe umed, orz, sau grau, pentru a asigura concentratia energetica a ratiei.
Bertrand Carpentier – Responsabil program porumb-siloz
ARVALIS – FNPSMS – MAIZ’EUROP’ Group
http://www.maizeurop.com
