Natalia Vasile, fermier Turnu: “Agricultorii, fermierii din Romania sunt prinsi in hatisul unor proiecte costisitoare, fara finalitatea creditarii!”
“Cinci noi programe cu finantare de la Uniunea Europeana pentru fermieri. Se vor acorda fonduri nerambursabile pentru instalarea tinerilor fermieri, incurajarea activitatilor turistice, infiintarea grupurilor de producatori si pentru sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistenta”. Un text care ar trebui sa entuziasmeze intreprinzatorii, dar iata ca totul nu e decat un efemer balon de sapun. Realitatea acestor programe teoretice e contrazisa de realitate. Exemplu, vizita la ferma din Turnu a Nataliei Vasile.
Natalia Vasile, bucuresteanca get-beget, a crescut in „buricul targului”, zona Unirii. „Am fost atrasa inca de mica de arta, cultura si m-am format – as putea spune – la scoala lui Pitis, pe care-l consider unul dintre cei mai compleţi artisti. Am fost un impatimit al teatrului si muzeelor si am iubit cu fervoare Bucurestiul pana in anii 80. Apoi, totul a luat o turnura intunecata”, iar „Bucurestiul iubit” a disparut intr-o tiganiada kitchoasa, ne face sa intelegem.
Natalia este o femeie tanara si plina de sarm, desteapta, tenace si plina de initiativa. Aproape ca nu-ti vine sa crezi ca bucuresteanca ce si-a pastra intact accentul „micii Viene” – a lasat totul pentru o ferma cu animale, pentru o afacere care cere enorm de multa truda, indemanare, studiu, ambitie si calitatea de a fi mereu pe faza. „În consecinta, am luat o hotarare importanta si grea, aceea de a parasi orasul natal, avand deja trasata o idee clara despre o afacere care, in conditii normale – e rentabila in orice tara din lume cu pamant arabil: agricultura, zootehnie. Am cautat de inchiriat sau cumparat o ferma in Ardeal, dar nu am gasit decat aici, la Turnu. Cand am intrat prima oara in fosta Agroindustriala, gunoiul si mizeria erau atat de mari, incat, daca te urcai pe ele ajungeai cu mana la tavan! Cam asa mi-am inceput afacerea…” – zambeste amar fermiera blonda. Asta a fost cu peste 10 ani in urma… A urmat o munca titanica pentru a civiliza acest loc degradat. „Am adus sute de tone de pamant, am nivelat, am facut curat, am igienizat, altfel nu se putea incepe nimic! Impreuna cu sotul meu am prospectat piata, am facut numeroase studii, am citit carti de specialitate si numai dupa aceea am trecut, efectiv, la treaba!”
Proiecte costisitoare cu cerinte exagerate, absurde!
Afacerea Nataliei se intinde pe aproximativ 5 hectare. „Achizitionez ovine, miei, in special – care sunt trecuti in regim de ingrasare timp de o luna, dupa care ii vand in Italia, Grecia, Germania, Croatia. Ma ocup, evident si de producerea hranei necesare animalelor si nu e un lucru deloc usor”. La inceput, procentul de rulare a fost de 20.000 de capete ovine pe luna, dar acum s-a stabilit la 10.000. „Achizitionarea animalelor este destul de anevoioasa, tocmai pentru ca lucram cu oamenii, respectiv cu ciobanii… Eu am o alta viziune asupra acestei munci de fermier. Imi place ca totul sa fie modernizat, grajdul sa fie curat, hrana naturala, iar animalele sanatoase! Din pacate, in Romania, mentalitatea a ramas aproape neschimbata, inapoiata, iar cei care vor sa faca afaceri in acest domeniu nu sunt interesati decat de umplera buzunarului, ignorand aceste principii de baza, fara de care zootehnia, agricultura nu e nimic altceva decat o bataie de joc!”
Sa vorbim, insa, despre greutati… Cine crede ca a demara o (astfel de) afacere – e o treaba care se rezolva in timp optim, in interesul intreprinzatorului, se inseala. Te lovesti de o imensa birocratie care costa bani seriosi si timp din plin. Nimeni nu stie exact care e documentatia exacta pentru un dosar de fermier, agricultor, mic intreprinzator, in general. Si, daca ai reusit, pana la urma sa-ti faci dosarul (care costa o avere!) nu stii daca va fi aprobat si care sunt criteriile (exagerate) care duc la finantarea proiectului. Natalia si sotul ei sunt oameni umblati in lume, au studiat piata interna si externa, economiile statelor dezvoltate. „La noi sunt destule posibilitati, dar se pun bete in roate celui care vrea sa intreprinda ceva! De ce?!” Numerosi investitori s-au plans de birocratia inutila si costisitoare din Romania, de spagile care trebuiesc date ca sa fii, cat de cat, bagat in seama; ca urmare, oamenii au plecat dezamagiti, iar noua ne-a ramas buhul de tara a coruptiei generalizate, un spatiu unde un om cinstit, muncitor si plin de initiativa nu are nicio sansa sa-si construiasca o afacere!
„Nu exista niciun sprijin real pentru intreprinzatori!”
Pentru a incepe o afacere e nevoie de bani. Pentru asta trebuie sa faci proiect, iar acesta presupune documentatii serioase. „Sunt multe programe care, teoretic, vin in sprijinul intreprinzătorilor, dar, practic, ajungi la bani foarte greu sau deloc. Romania nu are viitor decat pe plan agricol, cel putin deocamdata. Sectorul agricol este in continuare dezastruos, necesarul intern este cu totul nesatisfacator, si, ce e mai grav, actualmente nicio bana nu acorda credite, iar banca agricola e doar o amintire! Nicio banca din Romania, cu toate programele de creditare a micilor intreprinzatori – nu da un ban pentru agricultori sau fermieri. Proiectele se fac, dar nu exista cofinatare! Banca te intreaba cati bani pui la afacere?! Pai ce ajutor e asta si in functie de ce fel de criterii?! Am intrat in criza, asta e clar, iar caderea e extrem de vizibila la exporturi si productia industriala. Agricultura, nici nu mai vorbesc, e la pamant, atata timp cat importam mancare de afara! Bancile s-au ocupat exagerat de creditarea in domeniul imobiliar, dar iata ca aceasta perspectiva de castiguri se prabuseste. Infuzia de bani trebuie pompata in agricultura, un domeniu prosper daca ai cap! Nu este nevoie de pomana, ci doar de sustinere prin creditare. Subventiile nu rezolva nimic. Cine poate rezista fara credite, inseamna ca nu produce nimic! Din pacate, noi, intreprinzatorii suntem momiti cu tot fielul de programe nationale sau europene, dar deciziile de creditare se iau doar la Bucuresti. Acolo se hotaraste soarta economiei romanesti, iar criteriile sunt partinice si de clica, nicidecum de interes national, asa cum ar trebui sa fie!” Ar fi multe de spus din acest punct de vedere, dar articolele pe aceasta tema generoasa si …dureroasa sunt in plina continuare.
„Vreau modernizare si diversificare!”
Natalia isi doreste diversificarea afacerii incepute. „In ultimii doi ani am vazut ca nu se mai poate castiga doar din ingrasaarea animalelor. Sunt cam trei luni pe an cand nu produc nimic, iar acest timp trebuie umplut. De aceea am nevoie de credite, pentru ca, paralel cu activitatea de ingrasaare vreau sa ne dezvoltam efectivele de matca. Avem in plan obtinerea unei branze speciale! Ciobanii, in general, nu au viziune, nu au un plan de viitor, treaba merge in virtutea inertiei, desi aici se pot obtine rase noi, superioare de ovine. Pe de alta parte, nu au nici posibilitati, nu primesc credite. Am mare incredere in cercetarea stiitifica – cea care va hotara, efectiv, viitorul in orice domeniu”.
Ferma Nataliei este un colt de rai, nu doar pentru animale, dar si pentru cei care lucreaza aici. „Consider ca atat animalul cat si omul trebuiesc respectati. Animalele au parte de curatenie si hrana sanatoasa, sunt verificate sanitar-veterinar, iar muncitorii pot manca la cantina pe care am amenajat-o modern. Ideea mea de afacere nu s-a oprit, insa, aici: vreau sa mai achizitionez vaci, oi si capre in vederea prelucrarii produselor pentru obtinerea unei branze speciale. Pentru asta e nevoie insa, de tehnologie performantă, utilaje, modernizari, cu alte cuvinte, investitii, deci… bani!”
Ferma UNICOM 3N 2000 (Export-transport animale vii, berbecuti) exista printr-un efort considerabil, munca si informare continua, prospectarea pietei, tenacitate si pasiune – elemente care certifică longevitatea unei activitati in fata careia multi intreprinzatori si-au depus armele.
Felicia R.Gheorghe
