Cel mai tarziu la sfarsitul lui februarie, custile pentru depunera oualor trebuie pregatite pentru primirea femelelor. In colturi se pun ramurele de copaci, maracini, care pot fi folosite drept ascunzatoare pentru femelele care vor sa-si depuna ouale in locuri ascunse sau intunecoase. Grupele se formeaza cel mai tarziu in prima jumatate a lunii martie, pentru ca pasarile sa aiba timp sa se obisnuiasca cu noul adapost.
Daca nu se cunosc, unii masculi mai agresivi isi pot rani sau chiar ucide partenerele. Din acest motiv, in primele zile ale convietuirii, masculul este separat intr-o parte a volierei, cu o plasa de sarma, pentru cateva zile. Dupa ce incepe sa manifeste o atitudine binevoitoare fata de femele, peretele despartitor este inlaturat, insa compartimentul masculului trebuie urmarit cu atentie timp de cateva zile. Riscurile se micsoreaza daca in voliera exista destule plante vegetale si locuri de ascuns pentru femele.
Din cea de-a doua jumatate a lunii martie incep sa se manifeste instinctele sexuale ale fazanilor. Incepe perioada de calduri. Masculii devin mai nelinistiti, se umflu in pene, se invart in jurul femelelor cu un mers specific, bat din aripi si emit sunete variate. La scurt timp se manifesta instinctele sexuale si la femelele depunatoare de oua. Incrucisarea se realizeaza, de obicei, la primele ore ale diminetii. Daca sunt foarte excitati si le incomodeaza pe femele, masculii trebuie separati, pana cand se linistesc. Spermatozoizii fazanilor sunt foarte rezistenti si sunt in stare sa fertilizeze cateva oua. Inainte de depunerea oualor, femele incep sa faca mici gauri pentru cuibar. Gaurile trebuie sa fie largite si in jurul lor se pune iarba, frunzis sau muschi. Cuibul poate fi facut din bucati de pamant scoase impreuna cu iarba.
In libertate, o femela poate depune intre 16-18 oua inainte de a incepe clocirea lor. In captivitate, numarul oualor recoltate de la o singura fazanita poate ajunge la 70 de bucati de-a lungul a trei luni (aprilie-iunie). Media este situata in jurul a 55 de oua/femela. Se pot recolta oua si mai tarziu, in luna iulie, dar ele au o fertilitate scazuta. Ouarea incepe dupa ce vremea se incalzeste (in mod normal in jur de mijlocul lui aprilie) si se termina, tot de obicei, in prima jumatate a lunii iunie. Conditiile climaterice nefavorabile pot amana procesul de depunere a oualor, iar cele favorabile il pot accelera cu 10-15 zile. La inceputul primaverii, in cazul unei raciri bruste, procesul de depunere a oualor poate fi incetinit sau oprit, insa dupa incalzirea vremii, el este reluat. Femelele din rasele mai productive oua odata la doua zile, in special seara. Ele devin nelinistite, fug haotic in diferite directii si inainte de ouare se indreapta spre cuibar. Femelele din rasele de vanatoare oua uneori dezordonat, acolo unde se gasesc pe moment. Capacitatea de ouare si fertilitatea depind de multi factori. Pe primul loc se afla conditiile de crestere si alimentatia. Pe cel de-al doilea se afla varsta. Cei mai buni indicatori il au femelele aflate in al doile ciclu de ouare. Fertilitatea la unii masculi mai varstnici este mai mare decat la cei tineri. Puii rezultati de la parinti mai in varsta au o mai mare vitalitate si sunt rezistenti la boli. Exista metode de stimulare artificiala a productiei de oua: femelele sunt inchise in custi luminate artificial si natural, succesiv, astfel incat perioada de lumina zilnica sa fie de 13 ore, incepand cu 1 martie. La randul lor, masculii trebuie supusi acestui regim incepand cu o luna mai devreme. La inceputul sezonului pentru ouare, fertilitatea este intotdeauna mai mica, insa ajunge, dupa cateva zile, la capacitatea maxima. In cazul unei bune ingrijiri si a unei hraniri cu produse de origine animaliera, fertilitatea la fazani poate fi de peste 95%, fenomen rar intalnit la alte rase de pasari de curte. Atunci cand nu sunt bine hraniti, cand nu au suficiente substante minerale si vitamine in tain, este posibil ca unele pasari, in special masculii, sa sparga ouale la clocit. Cojile de oua care se dau ca adaos de substante minerale trebuie sa fie bine faramitate. In luna mai fertilitatea ajunge la valoarea maxima de 98%.
Ouale fazanilor sunt foarte slabe si au un invelis fragil, de aceea trebuie sa se umble cu foarte mare atentie cu ele, in special atunci cand pasarile sunt crescute in voliere. Ouale trebuie stranse in mod regulat, de 2-3 ori pe zi, iar in cazul unei vremi ploioase sau foarte calde, mai des. Ouale adunate se depun in suporturi de carton pentru oua, curate cu varful in jos. Ouale mai mici sunt invelite in hartie, pentru a nu se fisura in timpul transportului. Ouale de fazan se pastreaza la fel ca si cele de gaina. La recoltare se va insemna cu creionul, data recoltarii si numarul boxei, pentru a se indentifica si inlocui masculii nefertili.
Ouale de fazani au culoare verzuie, uniforma, greutatea lor variind intre 30-35 de grame. Primele oua sunt mai mici, ele crescand de-a lungul perioadei de ouare. Pentru incubatie, se vor alege ouale cu o mica stralucire, nu cele mate. Ouale trebuie sa fie puse in incubatoare pentru clocit cel mai tarziu dupa trei zile, deoarece calitatile lor de incubatie se deterioreaza foarte repede. In cazul pastrarii lor timp de o saptamana, capacitatea de clocire se reduce cu 10%, iar in cazul pastrarii lor timp de cel mult 10 zile, cu 15-20%. Conditiile de depozitare presupun o temperatura de 10-13°C si o umiditate de 50-60%. In timpul perioadei de conservare, ouale vor fi asezate in pozitie verticala, usor inclinate, cu partea mai lata in sus. Intoarcerea lor nu este neaparat necesara important fiind ca durata pastrarii sa nu depaseasca 10 zile. Unii crescatori acorda o importanta deosebita culorii cochiliei: ouale mai pigmentate sunt,in general mai putin fertile. De asemenea ei evita incubarea oualor a caror coaja este rugoasa, care au forme anormale sau sunt prea mici. Aceste oua sunt produse de femele la inceputul sezonului si abia dupa 4-6 ouari se obtin ouale cu greutate si aspect normal.
Medic veterinar
Dr.Galatanu Diana Monica
