Pentru ca procesul de ecloziune sa fie ridicat, se vor folosi pentru incubat numai oua proaspete, recoltate de cel mult 7 zile si care au fost pastrate in conditii optime de temperatura si umiditate. Oualele mai vechi de 7 zile au un procent mai scazut de ecloziune. Daca au fost transportate din alte ferme sau de la distanta mai mare, ouale se vor lasa ”sa se odihneasca” timp de 24 de ore inainte de a fi introduse in incubator sau de a fi puse la closca.
Perioada de incubare la ouale de fazan este de 24-25 de zile, cu exceptia catorva rase, la care perioada de incubatie este de 27-28 de zile. Incubarea oualor se poate face natural, cu ajutorul clostilor, sau artificial, in incubatoare speciale, respectand temperatura si umiditatea corespunzatoare. La o closca se pot pune intre 18-22 oua de fazanita, procentul de ecloziune la aceasta fiind de 60-75%. In incubatoare insa, rezultatele sunt mai bune, procentul de ecloziune fiind de 70-75%, daca se respecta umiditatea si temperatura. Cuibarele pentru clocit, precum si incubatoarele, se vor curata si dezinfecta inainte de fiecare utilizare.
Incubarea artificiala. In clocitorile fermelor de fazani se folosesc incubatoare automate universale. Pentru nevoile crescatorilor amatori de pasari se produc diferite sisteme de incubatie plate, cu capacitate de 100-1000 de oua, cu indicatori tehnici foarte buni. Incubatoarele pot fi cilindrice sau plate. In cele cilindrice ouale sunt puse in cate 4 serii, la intervale de cate 5 zile. Temperatura se mentine constant la 38°C, iar umiditatea relativa la 52-56%. Umiditatea relativa se mentine prin vaporizarea apei din tavi si prin deschiderea gurilor de ventilatie. Incubatoarele plate sunt construite cu diferite sisteme de incalzire, unele au sisteme de incalzire dispuse deasupra oualor si, drept rezultat, ouale care sunt in zona centrala se incalzesc mai mult, in comparatie cu cele aflate pe margine. Acest inconvenient este inlaturat prin mutarea periodica a oualor. La inceput este mentinuta temperatura de 37°C, iar in ultimele 4 zile ea urca la 39°C. Ouale din incubatoarele plate se intorc din cea de-a 3-a zi pana la iesirea puilor. Dupa iesirea din ou si uscare, puii de fazan sunt asezati intr-o baterie de custi. Daca se foloseste o lampa cu infrarosii, aceasta se ridica la 40 cm deasupra puilor, iar ulterior la 60 cm.
In cazul cresterii naturale, ouale se clocesc direct pe pamant, unde se racoresc si absorb umiditatea necesara pentru dezvoltarea normala a embrionilor. Intarzierea ecloziunii se datoreaza temperaturii scazute din incubator sau eclozionator sau a calitatii scazute a oualor. Daca temperatura e prea ridicata, ecloziunea intarzie, creste concentratia de dioxid de carbon, puii vor avea abdomen mare si vor iesi murdari de continutul oului. Ecloziunea prematura este datorata temperaturii prea ridicata in eclozionator. Apar pui de talie mica, cu embrion uscat. Daca avem exces de aerisire, rezultand o umiditate scazuta in eclozionator, coaja oului se sfarama usor, membrana devine elastica, de consistenta cauciucului, si puiul moare asfixiat. Daca avem umiditate prea scazuta in eclozionator coroborat cu oua vechi sau pastrate incorect, aerisire insuficienta, sau supraincalzirea camerei de ecloziune, plus exces de umiditate in incubator, puii cresc foarte mari si nu pot iesi din ou, murind sufocati.
Aceasta se mai datoreaza si oscilatiilor de temperatura si, in mod special, incubatiei la o temperatura foarte scazuta sau foarte ridicata (supraincalzirea incubatorului). Datorita excesului de temperatura in incubator, sau a neintoarcerii oualor, embrionii mor in ou. Temperatura foarte ridicata produce hemoragii si moartea embrionilor intre a 3-a si a 15-a zi de incubatie. Deasemenea, temperatura prea ridicata in eclozionator in timpul zvantarii poate sa-i faca nervosi.
Incubatia naturala. Multe rase de fazani nu clocesc ouale atunci cand sunt crescuti in mediu artificial sau cand volierele sunt stramte. De aceea, crescatorii de fazani prefera sa foloseasca gaini sau curci pentru clocirea oualor de fazani. Sunt preferate gainile mai linistite, caci nu ciupesc ouale. Clostile trebuie mai intai deparazitate pentru a se obtine pui sanatosi. Clocirea oualor de fazan se deosebeste de clocirea altor pasari de curte. Embrionii se dezvolta normal numai atunci cand au o umiditate suficienta si solul este racit. Daca in cuibar exista fan sau paie care impiedica ouale sa atinga pamantul, rezultatele sunt pesimiste – fie embrionii mor, fie puii se nasc morti. Inainte de a fi pusa pe oua, closca trebuie obisnuita sa cloceasca. Ea este pusa pe niste oua incalzite, seara dupa ce a fost hranita si a baut apa, intr-o camera intunecata, in decurs de doua pana la trei zile. Daca ea ramane asezata peste aceste oua, ele trebuiesc schimbate cu cele de fazan. Clostile se ridica in fiecare seara de pe oua, pentru a fi hranite si hidratate. La inceput, clostile sunt ridicate pentru o perioada scurta – in prima saptamana pentru maxim 10 minute, in cea de-a 2-a saptamana pentru un sfert de ora, iar in ultimele zile pentru 20 de minute. Din cea de-a 23-a zi, puii de fazan incep sa ciocneasca coaja oualor si ies in urmatoarele 2 zile. Pentru usurarea iesirii puilor din oua, aceste sunt stropite, incepand cu cea de-a 18-a zi, cu apa fiarta si racita in prealabil la temperatura de 39-40°C.
Medic veterinar
Dr.Galatanu Diana Monica
