Trei noi
provocari cruciale pentru agricultura UE se ridica in domeniul schimbarilor
climatice, al managementului resurselor de apa si bioenergiei. Din acestea
trei, schimbarile
climaterice reprezinta pilonul de sustinere al celorlalte doua,
influentand evolutii in alte doua zone.
In
procesul de diminuare a efectelor schimbarilor climatice, agricultura
UE a contribuit mai mult decat alte sectoare la restrictionarea emisiilor de
gaze cu efect de sera. Acest lucru s-a realizat in principal prin imbunatatirea metodologiei de productie (de ex.
folosirea mai eficienta a ingrasamintelor, folosirea redusa a balegarului etc) si
diminuarea numarului de vite. Pe viitor insa,
sectorului agricol i se va cere sa isi aduca o si mai mare contributie, ca
parte integranta a strategiei globale UE privind diminuarea emisiilor.
Agricultura UE
este insa in mare masura supusa schimbarilor climatice. Mare parte a ingrijorarilor
se leaga de incertitudini privind cantitatea de
precipitatii, fenomene climatice extreme, nivelul temperaturilor, resursele de
apa disponibile si conditiile de sol. In consecinta, se impune
necesitatea unor ajustari menite sa permita imbunatatirea practicilor de
adaptare. Recenta Carta Verde referitoare la adaptarea la schimbarile
climaterice cere UE să contribuie si pe mai departe la diminuarea efectelor
schimbarii climei.
Foaia de
parcurs a UE privind sectorul energetic, regenerabila, a
stabilit obiective obligatorii privind cota de bio-combustibili (10%) si
energii regenerabile (20%) din totalul consumului de combustibil si energie pana
in anul 2020. Aceste
obiective tinta sunt strans legate de scopul diminuarii schimbarilor climatice si
probabil vor avea un impact important asupra agriculturii UE. In acelasi
timp, principalul scop al agriculturii europene va continua sa fie productia
alimentara si de nutreturi.
Asa cum s-a
prevazut deja in cadrul Comunicatului Comisiei privind cantitatile mici de apa si
seceta (iunie 2007), HC (controlul de sanatate) ofera posibilitatea analizarii
modului de includere pe viitor a problemelor privind managementul resurselor
acvatice in categoria instrumentelor relevante ale PAC. Este esential ca
agricultura UE sa aiba un management durabil al resurselor de apa, in lipsa acestuia presiunile exercitatea
asupra atat a cantitatii, cat si a calitatii apei folosite in agricultura va
creste considerabil.
Declinul
bio-diversitatii ramane o provocare majora, iar aceasta este amplificata de
modificarile climaterice si cererea de apa. Statele
membre se angajeaza sa stopeze declinul bio-diversitatii pana in 2010, dar
acest obiectiv este greu de realizat, iar agricultura joaca un rol cheie in
protejarea bio-diversitatii.
Exista
o serie de posibile solutii la aceste noi provocari in cadrul HC (controlului
de sanatate):
- stimulente pentru diminuarea si
adaptarea la schimbarile climatice, pentru imbunatatirea
managementului resurselor de apa si pentru furnizarea de servicii ecologice in
sectorul bio-energiei, si pentru pastrarea bio-diversitatii ar putea fi gasite
prin intarirea masurilor de dezvoltare rurala deja existente; - obiectivele legate de schimbarea climatica si
imbunatatirea managementului resurselor acvatice ar putea fi atinse prin intermediul eco-conditionalitatii, fie sub SMR, fie sub GAEC; - cercetarea si inovatiile sunt
cruciale pentru a face fata noilor provocari de mediu, inclusiv a
doua generatie de bio-combustibili; - stimulente pentru dezvoltarea bio-combustibililor de
categoria a doua ar trebui intarite in cadrul masurilor de dezvoltare rurala; - ar trebui analizat daca
schema actuala de sprijin pentru culturile energetice continua sa fie
rentabila in lumina noilor stimulente acordate pentru productia de biomasa
(obiective energetice imperative si costuri ridicate).
