
Rolul strategiilor de comunicare in programele de dezvoltarea rurala din Europa si din intreaga lume.
Dezvoltarea rurala are, in Europa, o istorie proaspata. Incepand cu 1998 (Agenda de la Lisabona), spatiul rural este definit ca una dintre valorile fundamentale si definitorii pentru Europa, care trebuie prezervata, ingrijita si promovata. Exista, practic, doua directii esentiale care determina si influenteaza procesul de dezvoltare rurala din Uniunea Europeana: raportul sector agricol versus sector ne-agricol si grija pentru mediu. Se observa o mutare de accent dinspre politicile care pornesc din centru spre politicile care apar la nivel local. In noile abordari, dezvoltarea rurala presupune, inainte de toate, informatie. Se pune un accent deosebit pe diseminarea de cunostinte, informatii si know-how, transferul si managementul informatiei si al cunoasterii. Concepte cum ar fi, dezvoltare rurala extensiva („rural extension development”) sau extensia agriculturii („agricultural extension”) implica dezvoltarea infrastructurii de comunicare, informare si inovare.
Ruralul trebuie gandit din perspectiva viitorului, nu ca pe o rezolvare a problemelor din trecut: „zona rurala nu trebuie sa fie privita doar ca o problema, ci si ca o oportunitate. Politica de dezvoltare rurala trebuie sa includa agricultura intr-un context socioeconomic si ecologic mai larg”. Are loc inlocuirea subventiilor prin crearea de surse noi, competitive. Din aceasta perspectiva, preocuparea pentru diversificarea activitatilor din mediul rural este in continua crestere.
Strategiile care includ comunicarea pentru dezvoltarea rurala sunt extrem de necesare. Se fac multe eforturi in aceasta directie, dar guvernele nu recunoasc pe deplin potentialul acestui factor in promovarea inovatiilor agricole, planificarea si dezvoltarea de afaceri mici, oportunitatile de angajare si informatii care vizeaza imbunatatirea nivelului de trai si, astfel, cresterea calitatii vietii din spatiul rural.
Dezvoltarea rurala se discuta de cele mai multe ori, impreuna cu dezvoltarea agricola si extinderea agricola. Guvernele din intreaga lume, ar trebui sa ia in considerare stabilirea unor politici de comunicare care sa isi asume rolul de “extensie rurala”, destinat, si difuzarii de informatii non-agricole si consiliere pentru persoanele din zonele rurale.
O strategie de comunicare ar avea ca scop promovarea in mod sistematic de activitati de comunicare din mediul rural, care sa cuprinda programe video de instruire, programe de radio interactiv, internetul, telefonia mobila, etc. Dar si metodele traditionale precum intalnirile periodice prin schimburi de informatii, demonstratii si reuniuni, difuzarea de ziare, buletine, reviste, jurnale, postere, sunt la fel de valoroase.
Tehnologiile informatiei si comunicarii (TIC), s-au dovedit a fi importante pentru utilizatorii de internet si pentru utilizatorii intermediari care lucreaza cu cei saraci. Experientele pilot arata ca toate formele de comunicare prin mass-media sunt valoroase pentru asistarea producatorilor agricoli, cu informatii si sfaturi privind inovatiile agricole, preturile de piata, infestarea cu daunatori si avertizarile meteorologice. TIC-ul ofera informatii si sfaturi non-agricole persoanelor din mediul rural, cu privire la oportunitatile de afaceri in prelucrarea produselor alimentare, in vanzarea en-gros, la dezvoltarea de micro-intreprinderi, planificarea micilor afaceri, nutritie, sanatate si, in general, informatii utile, altele decat cele din agricultura.

Caracterul multidimensional al saraciei si vulnerabilitatii din zonele rurale ii fac pe agentii de dezvoltare sa treaca la programe participative. De exemplu, agentii de dezvoltare in extensie (facilitatorii, consilierii, consultantii si specialistii) petrec parte initiala a programului de dezvoltare discutand problemele si nevoile cu participantii. Exista lacune enorme intre ceea ce agentul de extinsie vede ca nevoile grupului si ceea ce grupul simte ca sunt nevoile lui. In aceasta etapa de diagnosticare a problemelor si nevoilor se vor imbratisa toate aspectele (si cele agricole si cele non-agricole). Agentii agricoli de extensie sunt pregatiti sa consolideze pregatirea celor care cultiva pamantul, dar si alte nevoi la fel de importante, care nu apartin domeniului lor de expertiza. Programele tip, de extensie, au confirmat acest fapt. Potentialul de comunicare pentru dezvoltarea rurala trebuie sa fie promovat in special la nivel de comunitate. Pentruca ceea ce incepe bine continua si mai bine.
Sursa de imagini: http://www.ruralimages.eu/





