Din analiza chestionarelor privind reactia actorilor implicati in dezvoltarea spatiului rural din Romania cu privire la principiul crearii Retelei Nationale de Dezvoltare Rurala si a propunerilor privind formarea si functionarea acesteia, se desprind unele concluzii si anume:

Cei mai multi actori rurali lucrează pentru: colectivitatile locale, autoritatile locale si asociatii ale acestora, asociatii de producatori si organizatiile si asociatiile industriale, sectoare economice, ferme mici, sectoare civile si non-profit, proprietari de paduri, ferme comerciale, universitati si institutii de cercetare, scoli (cu profil agricol), agentii publice.

Din randul actorilor rurali chestionati: 34% sunt organizatii nationale – academii, agentii, administratii, regii, federatii, fundatii, asociatii, patrimonii nationale etc.; 22% sunt organizatii individuale; 17% sunt birouri regionale.

Peste jumatate dintre actorii rurali sunt implicati si in acelasi timp doresc sa fie implicati in principalele activitati prevazute de RNDR.

In ceea ce priveste rolul si functionarea RNDR, ponderile cele mai importante le reprezinta propunerile referitoare la:

· asigurarea de asistenta tehnică pentru elaborare de strategii de dezvoltare rurala si proiecte, inclusiv cele ecologice (12,0%);

· intalniri directe (10,7%);

· asigurarea servicii de consultanta (pe diferite teme si prioritati, turistica etc (9,6%);

· asigurarea schimburilor de idei, experiente, bune practici, inclusiv din domeniul cercetarii etc. (8,7%),

· seminarii (8,7%),

· actiuni de instruire profesionala (8,5%),

· intalniri tematice pe grupuri de lucru (6,5%),

· campanii de informare, mobilizare, constientizare, orientare, consiliere, indrumare a micilor producatori agricoli (6,3%),

· acces cat mai usor la informaţii, diseminarea acestora, elaborare materiale informative privind actiuni de marketing, rolul padurilor si protecţia mediului, finantare, masurile PNDR, inclusiv elaborare baze de date, ghiduri etc. (6,0%),

· actiuni de comunicare (5,5%),

· dotare in domeniul infrastructurii IT, inclusiv la nivel local (4,4%),

· asigurare actiuni de expertiza in diferite domenii ale dezvoltarii rurale (4,4%),

· asistenta tehnica pentru cooperare nationala si transnationala (4,4%).

Nelipsite de importanta sunt si propunerile referitoare: la incurajarea organizarii actorilor in forme perfectionate de lucru, grupuri de producatori, asociaţii etc. (3,4%); interventii pentru stimularea actiunilor din zonele mai putin active, din comunitati restranse, izolate etc. (2,7%); dezvoltarea guvernantei locale – (2,4%); identificarea, elaborarea, diseminarea bunelor practici (2,0%); promovarea produselor specifice traditionale, servicii turistice, conservarea patrimoniului cultural (1,9%); asigurarea de resurse pentru imbunatatirea calitatii vietii si dezvoltarii economice in spatiul rural (1,5%); incurajarea implicarii comunitatilor locale in dezvoltarea rurala (1,4%); crearea si consolidarea parteneriatelor de dezvoltare rurala (1,0%); asigurarea şi dezvoltarea resurselor umane (1,0%); monitorizare privind drepturile omului, copilului etc. (0,8%).

Dintre metodele de comunicare cele mai eficiente, mai cuprinzătoare si ar acoperi spatiul rural, sunt intalnirile directe, urmate de schimburile de experiena, bune practici, seminarii, conferinte, publicatii, brosuri, afise etc., mas media (TV, radio, presa etc.), internet.

Fermierii de subzistenta mai putin pregatiti (instruiţi) din satele izolate, acorda credibilitate mai mare in primul rand autoritatilor publice, asociatiilor, celor care demonstreaza exemple de bună practica, specialistilor, ONG – urilor, urmate in aceeasi ordine descrescatoare de fermierii mari, lideri locali (primar, preot, medic, profesor etc.), DADR, unitati de cult (biserici etc.), mass-media (TV, radio, presa), organizatiilor profesionale, intreprinzatorilor locali.

Organizatiile implicate in dezvoltarea rurala din comunitatile restranse au nevoie de: informare oportuna si clara; instruire; consultanta; logistica; tehnologie; asigurare de resurse umane specializate; diseminarea de exemple de buna practica; finantare; cofinantare si de personal ce cunoaste problemele comunitatii. In masura mai mica, dar importanta din punct de vedere practic, au nevoie de sprijin pentru intocmirea de proiecte, schimburi de experiente, consolidarea capacitatilor in domeniul facilitatilor comunitare, cooperare etc.