Valorificarea patrimoniului cultural romanesc creste atractivitatea regionala si locala pentru investitori iar pentru turism si populatie este un factor important de dezvoltare economica si contribuie semnificativ la intarirea identitatii regionale.
Axa prioritara 3 de dezvoltare rurala se intituleaza „Imbunatatirea calitatii vietii in zonele rurale si diversificarea economiei rurale” are trei masuri prin care amenajam teritoriul pentru a protejeaza si conserva patrimoniul luand in considerare si nevoile societatii moderne. Este vorba de masurile: Masura 312 – sprijin pentru crearea si dezvoltarea de micro-intreprinderi; Masura 313 – Incurajarea activitatilor turistice; Masura 322 – Renovarea, dezvoltarea satelor, imbunatatirea serviciilor de baza pentru economia populatiei rurale si punerea in valoare a mostenirii rurale.
Epocile istorice dar si curentele artistice au lasat multe monumente si urme in tara noastra, ca de exemplu, cele care se pot constituii ca adevarate drumuri culturale si agroturistice: Drumul Dacic, Drumul Imperiului Roman, Drumul Renasterii, Drumul Cetatilor Medievale, Drumul Bizantin si al Manastirilor Ortodoxe, Drumul Otoman, Drumurile Hasburgilor, Drumul Austro-Ungar, Drumul Cetatilor din Transilvania, Drumul Provicilor Istorice, Drumul Tarilor din dIntracarpaticei, Drumul Oierilor, Drumul Vinurilor, Drumul Rachiului si Tuicii, Drumul Preparatelor Traditionale, Drumul Scriitorilor, Drumul Muzicii – Mestesugurilor si Portului Popular, etc.
Identificarea lor si elaborarea unor concepte comunein materie de conservare, de restaurare si de utilizare ar putea constitui sarcina unui «Program al marilor itinerarii culturale romanesti». In acelasi mod ar putea fi incluse in itinerariile culturale marturiile semnificative ale istoriei industriale si sociale a Romaniei si astfel sa fie conservate pentru generatiile viitoare.
Nu este vorba aici numai de trecut, ci si de cautarea armoniei si creativitatiii in relatiile spatiale dintre arhitectura si urbanismul modern si patrimoniul istoric. In numeroase tari membre ale Uniunii Europene exista o serie de elemente ale patrimoniului cultural si istoric care, datorita miscarilor si evenimentelor istorice ca si modificarii frontierelor, apartin patrimoniului nu numai a uneia ci a mai multor natiuni si grupuri religioase. Amenajarea teritoriului trebuie sa contribuie la conservarea si respectarea memoriei tuturor nationalitatilor si grupurilor religioase, valorificand un patrimoniu cultural specific.
Sursa: Principii directoare pentru Dezvoltarea teritoriala durabila a Continentului european
